Un copil se întorcea noaptea de la lucru…

Era aproape de miezul nopții. Microbuzul mă legăna smuncit pe drumurile proaste din județul Botoșani. Mai aveam vreo 6 ore până la Cluj, iar dimineață mă aștepta o zi lungă. Mă pregăteam să adorm când am zărit în depărtare o siluetă.

Mergea pe marginea drumului în direcția opusă cu pași mărunți. Purta o vestă reflectorizantă care ardea verde-gălbui în lumina farurilor – un copil de 10-12 ani. Când am trecut prin dreptul lui a ridicat mâna în semn de salut. Șoferul i-a răspuns.

– Ce face un copil singur noaptea pe drum? am întrebat eu fără să-mi dau seama. Suntem în câmp iar cea mai apropiată localitate e la câțiva kilometri.

– E un copil din satul vecin, mi-a răspuns șoferul. Se întoarce de la muncă. Lucrează cu ziua ca să-și întrețină surorile și frații. Sunt vreo 5 în familie, tatăl i-a abandonat, iar mama lucrează și ea pe unde apucă. Trăiesc din alocații, ajutoare și din ce mai câștigă.

El e cel mai mare dintre frați și încearcă să aducă bani acasă. Umblă prin satele vecine și cere de lucru. Îl întâlnim pe aici aproape în fiecare seară. Pe la ora asta merge de obicei spre casă. Îi mai dăm de mâncare, uneori îl ducem până în sat. O duce greu, dar nu se plânge…

Am încercat să-mi imaginez cum arată o zi din viața acelui băiat și m-a trecut un fior. Eu la 10 ani nici nu știam că există familii în care părinții își abandonează copiii, că există adolescenți nevoiți să muncească din greu ca să-și crească frații și surorile.

Apoi mi-am adus aminte de o statistică dintr-un raport ONU pe care l-am citit recent:

• Peste 50% din copiii din România trăiesc în sărăcie, unii chiar în sărăcie extremă, 1 din 8 copii din țara noastră au declarat că merg la culcare flămânzi
• Situația este și mai rea la sat unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului școlar,
• 40% din copii se confrunta cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială, se estimează ca 29% suferă de privațiuni materiale severe
• România este pe locul 1 în Europa la abandon școlar și țara care alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație (doar 3%)

Toate acestea par cifre greu de închipuit în 2017 într-o țară din Europa. E suficient însă să vezi noaptea un copil zgribulit pe marginea drumului întorcându-se de la muncă, ca să-ți dai seama că realitatea este cu totul alta decât cea pe care o vedem noi pe internet și la televizor.

Și atunci te întrebi: ce viitor are un popor care-și lasă copiii să trăiască în sărăcie?

Sursă foto