Ulciorul cu pătărănii

Nu le mai luați bunicilor smarfoane

„Nu știu ce s-a alege din voi! Toată ziua stați cu ochii în computer și cu nasu-n telefon!” cam asta-i părerea generației a 3-a când vine vorba de copii și nepoți. În ultimii ani însă lucrurile au început să se schimbe. Părinții și bunicii au început să descopere care-i treaba cu internetul.

Fie că au nevoie de skype ca să povestească cu cei plecați de acasă, fie că vor să aibă cont de Facebook ca „să fie în rând cu lumea”, internetul a început să prindă încet-încet și la generația a treia. Iar în momentul în care pe mâna lor încape un telefon inteligent, atunci începe distracția.

Caz concret – concertul Andrea Bocelli de duminică seară din Cluj-Napoca. Media de vârstă: 40-50 ani. Am tras cu ochiul la ce fac „tinereii” trecuți de 50 ani în timpul concertului și nu am văzut mari diferențe față de cei de 20 ani.

  • Jumătate dintre cei de vârsta a doua și a treia erau dotați cu telefoane inteligente. Majoritatea nu aveau habar cum să le folosească. În fața mea a stat un cuplu de 40. Au filmat și au fotografiat aproape tot concertul. Cu bliț!

    Parcă și văd cum au ajuns ei acasă și s-au pus să urmărească pe telefon înregistrările tremurate și foșnite din concert. Din când în când îi vedeam cum își arată unul altuia reușitele. În pauza dintre cele două părți chiar am auzit-o pe doamnă lăudându-se cu numărul de like-uri pe care l-a primit.
  • O pensionară din stânga a decis că poate mai mult și a sunat pe skype soțul ca să-l audă și el pe Bocelli pentru o experiență live de neegalat. Problema e că nu știa cum să treacă la camera din spatele telefonului, așa că îi schimba întruna poziția.
  • O doamnă elegantă din dreapta cu blăniță pe umeri s-a înfățișat la recital cu tableta. Trebuia s-o vedeți cum făcea poze cu ditamai televizorul în timp ce vocifera epitete și superlative cu voce mâțâită: „ah, superb, minunat, genial!”
  • Bătrânul din spate nu avea telefon. Compensa însă cu vocea. De fiecare dată când auzea o piesă cunoscută, o fredona în gura mare. Noroc că majoritatea versurilor erau în italiană și le știa doar pe sărite. Iar în pauzele dintre piese încerca zadarnic să-și aprindă țigară cu o brichetă stricată.

Voi ce experiențe ați avut cu părinții sau bunicii voștri și tehnologia?

Sursă foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button