Badea Colea, răciturile și cocoșul terorist


Poveste de la mine din sat, bazată pe fapte reale

Am acasă un cocoș nebun care terorizează toată gospodăria. Toate orătăniile se tem de el: găinile, ceilalți cocoși, rațele, gâștele, chiar și curcile. Nimeni nu-i stă în cale. Când îl văd, mâțele fug ca dracu’ de tămâie, iar câinele se bagă în cușcă. E așa de nebun că sare și la oameni.

Dacă nu iei seama, odată îți sare în cap și începe să te ciupească. Iar dacă îl alungi și-l lovești, te atacă mai abitir ca un taur ce vede sânge. Cu așa cocoș, nici câine nu-ți trebuie. Mi-a zis femeia mea într-o zi: „Măi Colea, taie odată dracu cela de cocoș că mă tem să ies din casă din cauza lui”.

Zis și făcut. M-am trezit cu noaptea în cap, m-am suit pe scară în nucul din fața casei unde dormea de obicei ghiavolul, l-am apucat de gât și hâââșc!, i-am făcut felul. L-am penit, l-am cenătuit și până s-a crăpat de ziua, l-am pus în răcituri.

Pe la amiază num aud cum mă striga muierea de pe prag. „Coooleaaa! Măi, Cooooleaaa, măi! Ieși repede afară să vezi ceva!” striga ea râzând ca apucata. Eu taman îmi opăream chicioarele într-un lighenaș cu apă călduță ca să nu mă prindă răceala. „Parastasu’ mătii!” am îngânat eu în barbă.

Ce era să fac? Am lăsat ligheanul și am ieșit. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Cocoșul cel nebun mergea țanțoș prin ogradă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. „O înviat nebunul!” Acesta a fost primul gând care mi-a trecut prin cap. „Și atunci cine e în răcitură?” m-am întrebat eu.

„Of, păcatele mele, tu nu vezi că ai tăiat alt cocoș?” m-a lămurit în cele din urmă muierea, râzând cu gura până la urechi. Iaca așa a scăpat cocoșul terorist de Crăciun. Nu degeaba se zice în popor: ce e rău nu piere! Îl mai las până la Paște. Data viitoare precis nu mai scapă ghiavolul.

Imaginea de mai sus nu este cu caracter exemplificativ
Nici un animal nu a fost rănit în această poveste

Sursă foto


Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *