Cînd cineva îți cere ajutorul pe stradă

În general, cînd mă oprește cineva pe stradă, aplic de la bun început două filtre. Dacă e cerșetor, încerc să-l evit și merg mai departe. Prefer să nu dau bani la cerșetori, am scris motivele mai pe larg aici.

Dacă îmi întinde cea mai nouă ediție din jurnalul Treziți-vă, îl includ în categoria martorii lui Iehova. Prin urmare refuz politicos și îmi văd de drum. Nu am nimic cu martorii lui Iehova (cu excepția acestei pățănii)…

… chiar am prieteni din această religie, dar mă irită agresivitatea asta a lor prin care încearcă să-ți bage pe gît oriunde și oricînd ”Dumnezeul lor”. Dacă persoana care mă oprește a trecut de cele două filtre de obicei stau și ascult.

Azi dimineață m-a oprit pe trotuar o doamnă. M-a întrebat cum poate merge în Mărăști și dacă i-ar fi luat mult să ajungă acolo pe jos. Eram în Mănăștur. I-am spus că e departe și am încercat să-i explic de unde să ia autobusul.

Mi-a răspuns că l-ar fi luat, dar nu avea bani să-și ia bilet. Că tocmai venise din Turda. Că cei la care trebuia să ajungă nu erau acasă și că încerca să meargă la nepotul ei în Mărăști. Arăta la vreo 40 ani.

Era îmbrăcată decent, nu părea să fie alcoolică și nici nu avea privirea aceea de dependentă. Povestea ei părea cusută cu ață albă într-adevăr, dar cîte nu se pot întîmpla în viață? I-am dat 5 lei, deși cred că era mai bine să-i cumpăr eu biletul.

Sper să nu o întîlnesc mîine în același loc cu aceeași poveste. Ar fi păcat. La o adică eu nu aș avea de pierdut decît 5 lei și… niște încredere în oameni. Restul ar fi pe conștiința ei.

Sursă foto