Un moroșan la Chișinău

Recunosc, nu e tare inspirat titlul, dar altul mai bun nu mi-a trecut prin cap. Așadar, la începutul lunii mă văd sosit în capitala Moldovei însoțit de doi tovarăși vrednici din Maramureș  – cel mai aspru ținut al României, acum și în vecii vecilor, amin!

Ne trezim dimineață cam boțiți după o noapte în care am degustat din bunătățile moldovenești pe care le-am stropit din belșug cu licori autohtone. Ne pregătim să mergem la Cricova, dar înainte de asta feciorii țin să intre într-o farmacie.

Îi las să meargă, ce li s-ar putea întîmpla? Trec 5 minute, trec 10. Feciorii nu apar. Încep să-mi fac griji. ”Andrei, hai repede!” mă strigă unul din ei în cele din urmă. Alerg cu sufletul la gură să văd ce s-a întîmplat. Mai departe povestește Radu, unul din tovărșii moroșeni.

”Mno, intru eu în farmacie și îi zîc la vînzătoare: aveți să-mi dați ceva pentru arsuri la stomac? Ea se uită la mine ca le felu 24″. După care începe să turuie în rusă și-mi arată fel de fel de medicamente.

„Am acid la stomac! Au, au, au!” zic eu în timp ce mă frec pe burtă. Poate așa a înțelege care mi-i baiu. Ea dă-i înainte cu unsori, preparate, comprimate și alte leacuri. Și atunci îmi vine o idee jenială. „Cricova”, strig eu de cîteva ori și arăt cu degetu.

”Aaah, Cicova?!” se luminează la față femeia, adică ”de ce n-ai zis de la început?” Mno, și aici a apărut Andrei. ”Trebuia să ziceți că mergeți la Cricova”, îmi spune femeia în rusă. ”Ei sunt din România, nu știu rusă, îi răspund eu”. ”N-are nimic, mă încurajează ea, acolo toți vorbesc aceeași limbă”

”Cel mai bun leac pentru mahmureală, spune ea zîmbind, e un păhărel de 50 de votcă” După care îmi întinde niște pastile împotriva acidității. Îi mulțumim pentru sfat după care pornim cu pas alergător în direcția beciurilor Cricova.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *