Traian, Mioriţa și legenda dacilor

În acea zi călduroasă de primăvară împăratul Traian se trezi cu o durere spurcată de cap după beția și orgia din noaptea trecută. Oare ce-aș putea face eu interesant astăzi? se gîndi el şi-l strigă pe sfătuitorul său Vitalie.

„Ia să vedem, începu Traian domol. Lupte cu gladiatori am făcut, creştini la lei am dat, de băile romane m-am săturat. M-aş uita la un meci şi aş bea o nefiltrată, dar astea nu au fost inventate încă. Deci ce rămîne de făcut?

Corect – pornim război!” „Război, măria ta, strigă aprobator într-un glas Vitalie” (bineînțeles că într-un glas, doar era un singur om). „Buuun! Ia să ne uităm noi pe hartă, pe cine am mai putea cuceri.

Pe gali i-am bătut cu tot cu Asterix şi Gerard Depardieu, triburile germanice le-am căşunat după cum a raportat Russell Crowe, pe saxoni i-am cucerit cu tot cu Arthur și Merlin. A mai rămas o singură zonă împădurită mai la nord de Marea Neagră.”

”Dar parcă nu m-aș băga acolo. Vorbește lumea în sat că ţinutul e bîntuit de vampiri. Însă dă-o încolo de treabă! Noi suntem romani, ce naiba?!” ”Romani, strigă din nou aprobator Vitalie ca un ecou şi adăugă un Ave Cezar!”

Două ceasuri mai tîrziu un călăreț ieşi în galop din cetatea eternă cu misiunea secretă de a merge mai la nord de Tomis pentru a afla ce popor locuiește acolo, cum se numeşte şi ce hram poartă.

A călărit două zile şi două nopți fără întrerupere şi iată-l apropiindu-se de destinaţie. A zărit pe un deal din depărtare un cioban care stătea cu turma, s-a apropiat de el şi l-a întrebat.

„Ave ţie, străine! Du iu spic Latin?” „Oleacă, îi răspunse ciobanul uitîndu-se într-un ochi în timp ce trăgea dintr-o ţigare. ”Am învățat mai multă engleză că Latina asta de-amu îi cam moartă.”

”Aş vrea să ştiu ce popor locuieşte pe aceste meleaguri”, reveni romanul înghițind în sec. „Da şhi?” îi răspunse din nou ciobanul fiind întrerupt de o oaie care s-a apropiat de ei behăind ceva despre „cel ungurean şi cu cel vrîncean…”.

Văzînd că nu are cu cine vorbi iscoada făcu cale întoarsă și îi relată lui Traian păţania cu lux de amănunte, precizînd că cei care trăiesc mai la nord de Tomis se numesc dașhi, se ocupă cu transhumanţa, fumează iarbă şi vorbesc cu oile.