ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participă şi tu!

Thriller la stomatolog 2


…continuarea articolului precedent

”Urcă pe scaun, băiete!” mă îndeamnă dentistul. ”Extirpare vitală. 1-5. Pregătiți anestezicul” îi spune el asistentei. Un spray rău la gust, o înțepătură și în cîteva minute îmi simt falca umflată. ”Ești pregătit?” mă întreabă medicul. Dau din cap în sus și în jos în sens afirmativ.

Capul începe să-mi pulseze, îmi simt corpul amorțit și străin. Sunetul sfredelului pare să se apropie și să se îndepărteze într-un ritm ciudat. Proiectorul din față mă orbește ca un soare mecanic. Închid ochii și văd în centrul luminii puncte negre dansînd ca niște umbre.

”Ești plegătit?” mă întreabă din nou o voce de copil. Mă întorc și văd o fetiță într-o rochiță cu buline roșii ce sare coarda într-un singur picior. ”Unde mă aflu?” o întreb eu nedumerit.

”Cînd elam mică și îmi picau dinții de lapte, mama mi-a spus că tlebuie să-i arunc peste casă și să spun – cioală, cioală de la moală, ia un dinte de os și dă-mi altul de oțel să mănînc pietle cu el” spuse ea oprindu-se din sărit.

”Cine ești?” o întreb eu din nou. ”Doar că eu în loc să-i arunc, i-am înglopat și de atunci nu-mi mai clește nici un dinte” continuă ea aruncîndu-mi un zîmbet cu gingii sîngerînde.

Mă cutremur și dau să mă întorc. Observ că între timp siluetele ce dansau în depărtare s-au apropiat. ”Vin după tine să știi!” răsună o voce hîșîită în dreapta mea. O bătrînă cu un clește stomatologic în mînă mă fixează.

”Ești pregătit, feciorașule?” mă întreabă ea rînjind cu doi incisivi ascuțiți, închizînd și deschizînd ritmic cleștele din mînă. ”Noi cu siguranță sîntem…” adaugă ea tăind cu arătătorul aerul spre spatele meu.

Mă întorc și îmi dau seama cu groază că siluetele de mai devreme sînt de fapt niște dentiști în halate negre ce se apropie amețitor cu suntele metalice ținînd în mînă sfredele vîjîitoare, seringi cu ace lungi și bisturie ascuțite. ”Ești gata, băiete?” mă întreabă vocile lor hipnotice. ”Ești…”

”…gata fecior. Ai scăpat” mă bate pe umăr stomatologul. ”Nu cumva ai ațipit?” ”Numai un pic” îi răspund eu articulînd cu greu cuvintele. ”Cred ca a fost anestezicul cam puternic”. ”Da de unde?” exclamă din nou dentistul.”Ai mîncat ceva azi? Mno, vezi…niciodată să nu vii nemîncat la stomatolog.”

Mă ridic și ies afară amețit, clătinîndu-mă printre stropii mari de ploaie care cad din cer peste un oraș amorțit, fară să observ o fetiță într-o rochiță cu buline roșii care mă urmărește din depărtare sărind coarda într-un singur picior…


3 Comentarii

  1. fantastik! te duci incet da sigur andruska..

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 2 Thumb down 0

  2. De dus, mă duc numai că încă nu mi-i clar unde şi pe cît timp. În plus, decît se te duci repede şi ezitant, mai bine încet, dar sigur 🙂

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Mi-a placut foarte mult 🙂
    Ai o imaginatie… daca nu bolnava, atunci bogata sigur! 😀

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

Trackbacks/Pingbacks

  1. Thriller la stomatolog 1 | Andrei Albu - [...] continuarea în articolul următor [...]

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *