Taxa pe taxă


De câteva zile circulă prin media un zvon conform căruia guvernul ar plănui să introducă accizarea unei noi categorii de produse din care fac parte tefoanele mobile, ceasurile, sistemele GPS, revistele pentru adulţi şi caviarul. Cum s-a ajuns la ceastă listă şi cine a putut debita aşa ceva – rămâne un mister. O idee grotescă care pare desprinsă dintr-un roman de-a lui Kafka, această iniţiativă se înscrie foarte bine în lista de acţiuni disperate pe care le întreprinde actuala conducere pentru a mai strânge ceva bani la visteria statului.

Întrebat despre această măsură, un reprezentant al guvernului a spus „nu ştiu”, iar premierul a zis „nu încă”. Se pare că demnitarii români vor să demonstreze încă odată lumii întregi cât de originali pot fi românii, inventând iniţiative unice la nivelul întregii Uniuni Europene.

După şirul nesfârşit de promisiuni făcute în campania electorală de la sfârşitul anului trecut, actuala conducere a ajuns într-o stare de disperare nemaiîntâlnită. Conducătorii au realizat că pur şi simplu nu pot face faţă actualei situaţii. Iar în atare condiţii cea mai bună soluţie, este să împovărezi contribuabilul pentru care, şi aşa nu faci nimic. Îmi amintesc râzând de declaraţiile dinaintea alegerilor din noiembrie 2008 ale fostului premier Tăriceanu.

Lumea sub criză era ca Titanicul lovit de aisberg, România fiind unul dintre etajele superioare unde lumea dansează şi se distrează şi nu are habar de criză. „Economia României duduie” spunea el de la tribună. Mai ieri l-am auzit tot pe el declarând exact opusul. Un exemplu clasic de rotire la 360 de grade caracteristic politicienilor români. Mai ţărăneşte spus – politicienii ăştia sunt toţi cu fundu în două luntri şi decid în funcţie de cum bate vântul.<

O altă măsură a actualei conduceri sunt reducerile salariale la bugetari, o iniţiativă salutabilă în condiţiile în care preocuparea principală a multor angajaţi din ministere este yahoo messenger şi somnul în papucii statului, iar sporurile (neimpozitate de stat până acum câteva zile) ajung să formeze şi până la 50% din salariu. Am acelaşi mesaj pentru toţi nepoţii, finii, verii şi fiii de demnitari ajunşi la posturi călduţe cu leafă grasă – acasă! Mergeţi naibii acasă şi lăsaţi oamenii competenţi (dacă mai există aşa ceva la conducere) să-şi facă treaba.

Revenind la politica guvernului pe timp de criză, se pare că singura soluţie viabilă în aceste vremuri de restrişte este – cât mai multe taxe. Impozit pe orice, acesta pare să fie ideea principală după care se conduce actualul premier. În curând fiecare din noi vom avea instalate contoare la gură şi nas, iar la sfârşit de lună vom merge frumos să achităm taxa pentru cantitatea de aer respirat. Pe când să ne aşteptăm la taxa pe taxă, domnule prim-ministru?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *