Poşta Română şi botaniştii autohtoni


La nici o lună distanţă după reclamaţia făcută de mine (vezi articolul din 4 mai), Poşta Română a emis verdictul – de vină nu suntem noi. Este exact „sentinţa” anticipată de mine, pentru că în anii petrecuţi în frumoasa ţară românească am învăţat un lucru – românul nu este niciodată culpabil pentru nenorocirilor care se abat şuvoi asupra sa.

Nimeni nu este vinovat pentru decimarea valorilor naţionale în închisorile comuniste, de vină nu sunt torţionarii, turnătorii şi securiştii, lingăii de partid – astăzi cetăţeni oneşti cu pensii privilegiate. Pur şi simplu aşa au fost vremurile. Şi dacă se taie din pensii şi salarii, din însăşi drepturile fundamentale ale cetăţeanului – bineînţeles că devină nu pot fi pramatiile de la conducere care de 20 de ani mulg ţara, lăsând pentru cei 20 e milioane de români două alternative: cinstit şi sărac sau hoţ şi bogat. De vine nu sunt ei, cauza e întotdeauna alta – criza, vremea, soarta, Dumnezeu. Şi uite aşa trec anii – iar românul vede bunăstarea şi fericirea doar la televizor.

Un cunoscut de-al meu care a o firmă de traduceri a trimis la 20 de colaboratori de-ai săi din ţară contracte de colaborare. Le-a trimis prin poştă, recomandate cu confirmare de primire – că, deh, care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Şapte scrisori au ajuns la destinaţie, vreo şase i-au fost returnate, iar restul au dispărut undeva în acest triunghi al Bermudelor numit frumos – serviciu poştal român – un serviciu cu dedicaţie specială pentru botaniştii autohtoni – adică pentru cei care „pun botul”. Şi când te gândeşti că eu am avut „tupeul” să trimit scrisoarea tocmai în celălalt capăt al pământului şi am avut şi îndrăzneala de a cere ca aceasta să ajungă la destinaţie. Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul. Astfel singura mea consolare e faptul că există alţii care sunt şi mai „ocupaţi” decât noi (mai multe în articolele următoare).


Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *