Omul alb și restaurantul japonez

Săptămîna trecută am fost pentru prima dată la un restaurant japonez. Demult îmi doream să experimentez arta culinară japoneză, mai ales avînd în vedere experiențele anterioare pozitive cu cea chineză. Ultima vizită la Cluj-Napoca a fost o ocazie numai bună în acest sens.

Eram tare nerăbdător să vă împărtășesc impresiile mele legate de mîncarea japoneză, totuși am reușit să mă abțin cîteva zile înainte să postez acest articol. Nu de alta, dar să văd dacă nu cumva apar efecte adverse de genu – să-mi crească două capete, să mi se facă ochii cît cheutorile etc. Nu s-a întîmplat nimic de acest gen, așa că îl postez acum.

Încă de la intrarea în restaurant am fost plăcut surprins. Atmosfera era una foarte relaxantă, deși localul era aproape plin de oameni de culori și nații diferite. Niște fetișcane îmbrăcate în kimonouri japoneze parcă pluteau printre mese, servind clienții.

Una din ele m-a salutat ca pe un oaspete drag și m-a invitat la masă. Următoarele 20 de minute le-am petrecut belindu-mă în meniu ca boul la poarta nouă, deși felurile de mîncare erau traduse în engleză, mă apucau amețelile de la atîtea silabe și denumiri streine. În cele din urmă, am închis ochii, am pus jejetul la nimereală în meniu și am comandat.

După aproximativ 20 de minute o fetișcană mi-a proptit delicat în fața ochilor o corabioară pe care erau atent aranjate mîncărurile din imagine, o ceașcă de sake și un fel de supă din partea casei. Domnișoara văzîndu-mă mai nătîng din fire mi-a explicat felul în care mănîncă de obicei japonezii, cum se țin bețele ce amestecuri sînt indicate și pe care are trebui să le evit.

Mi-am făcut cruce și cu Doamne ajută, am purces la haleală. Sushi muiat în sos de soia cu puțin wasabi, icre de pește zburător, bucățele de caracatiță, creveți, somon și alte jivine asemenea servite crude învelite în orez, supa cu bucățele de ciuperci și alte buruiene – toate a fost foarte gustoase.

Sake-ul a fost bunicel, dar slăbuț comparativ cu horinca de prune de Maramu’. Deservirea – impecabilă. Am fost impresionat de gust, finețe, aranjament și, mai ales, atenția pentru detalii. Nici un lucru nu era lăsat la întîmplare, fiecare detaliu își avea rostul său, iar prețul a fost unul acceptabil pentru serviciul oferit.

Prin urmare recomand mîncarea japoneză oricărei persoane interesate să experimenteze lucruri inedite și noi, mai ales pentru burțile noastre atît de obișnuite cu sarmale, mici, grătare și mămăligi.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 Comentarii

  1. mone andreea |

    konnichiwa!adica buna ziua!sunt din maramu’ dar momentan ma adresez tie din diai’ orasu’ Tokio- ko!am inceput zilele astea sa iti citesc blogul, e f tare, semeni un pic cu Groparu, esti dezinvolt si natural!ma bucur ca mai gasesc pe cineva spiritual !o zi faina!doumo arigatougozaimasu

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Mulțumesc pentru aprecieri, Andreea. Te mai aștept în vizită 🙂

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *