Nu e o rușine să fii sărac, rușine e să nu ai demnitate

nu-e=rusine-sa-fii-saracGuest post de Vasile Mihalca

Nu știu cum sunt alții, însă mie mi s-a întâmplat de multe ori să cunosc un om sărac în fața căruia să mă simt prost cu ceea ce am. Îmi dau seama că am momente în care sunt nemultumit cu ceea ce am, în care vreau mereu altceva, mereu mai mult.

Poate asta ține și de dorinta de a evolua și nu neaparat de materialism. Azi am avut unul din acele momente în care mă simțeam prost pentru că eram mai „bogat”.

Tocmai m-am întors dintr-un road trip din nordul Moldovei. Neavând pe nimeni în mașină, obișnuiesc să iau la ocazie diverși oameni care au inspirația de a face autostopul în locuri în care chiar se poate opri.

Am luat oameni diferiți cu diferite povești. E o promisiune ce mi-am făcut-o mai demult când n-aveam mașină și stăteam la autostop ore întregi. Și mereu îmi ziceam că eu n-o să fac la fel. Așa că încerc să îmi țin promisiunea făcută.

Omul care mai avea doar 2 lei în buzunar

Pe omul care m-a impresionat astăzi l-am luat din Gura Humorului. Cobor geamul, îmi spune că ar vrea să meargă până la Câmpulung Moldovenesc, dar are numai 2 lei. Onestitatea lui m-a uimit, abia așteptam să îi aflu povestea, așa că l-am luat.

M-am uitat la fața, apoi la mâinile sale. Era un om muncit, cu haine modeste și curate. Asta mă făcea și mai curios sa aflu mai multe despre el.

Am aflat că era din Vaslui, avea 28 de ani, o situație familială grea și plecase de acasă fără o direcție anume ca să își găseasca de lucru. Era plecat de 3 saptamani.

Povestea devenea din ce în ce mai interesanta, așa că încercam să îl trag de limbă ca să aflu cât mai multe despre el.

Am aflat că mai avea 3 surori și o mamă cu o pensie de 4 milioane ce își ține o fata la liceu, iar alta la facultate – ambele bursiere, cea mare intrată cu bursa de merit.

Deși soarele nu era deranjant povestea lui m-a facut să îmi pun ochelarii de soare. Încercam să îmi ascund umezeala. Îl întreb unde doarme, ce mănâncă.

Îmi spune că ultima noapte a dormit-o la Mănăstirea Neamț. Tot acolo a mâncat și ultima masă caldă. Îl întreb dacă a mâncat azi ceva și văd cum se jeneaza, îmi răspunde rușinat că se simte prost să vorbească despre asta.

Ne apropiam de Campulung Moldovenesc, mă roagă să-l las lângă o benzinărie. Pe partea opusă a drumului era un restaurant rustic ce mi-a atras atenția. L-am rugat să îmi țină companie la masa, iar el a acceptat foarte rusinat.

Mie nu îmi era deloc foame, mâncasem fix înainte să îl întâlnesc, așa că l-am luat prin surprindere când a văzut că am comandat mâncare doar pentru el.

Deși portiile au fost generoase, a mancat tot. După ce am ieșit din restaurant mi-a multumit frumos cu aceeași față rușinată.

Omul acesta m-a emoționat la maxim. Mi s-a întâmplat foarte rar să întâlnesc simplitatea, modestia și bunul simț într-o formă atât de pură.

Mai aveam ceva bani în portofel, i-am dat 50 de lei. Expresia ce se putea citi în ochii lui a meritat toți banii. Apoi am citit din nou jena pe fața lui, rusinea de a fi sărac, de nu avea nici măcar strictul necesar.

Am fost mândru să îi strâng mâna la plecare, am fost mândru că am cunoscut un om ca el, a fost o lectie interesantă.

la-ocazie-margine-drumFata cu nota 5 la limba română

Pornesc mai departe cu gândul la povestea lui, intru în Câmpulung Moldovenesc și observ o fată care face autostopul. Opresc și o iau. Intrăm în vorbă, aflu că e la liceu, clasa a XII și că urmează să dea Bacul. ”Ia să vedem ce poamă avem aici” îmi zic eu în gând.

Am aflat că eleva de pe bancheta din spate nu era ”o oarecare”, că luase nota 3 la matematică la simulările de Bac și că nu îi place matematica pentru că ”de aia…”

O întreb cât a luat la limba română. 5, îmi răspunde! Cu toate acestea eleva noastră de 3 la mate și 5 la română zicea mândră că intenționa să intre la facultate, să meargă la Iași… dacă își ia Bacul.

Dezgustat de nonșalanța cu care îmi povestea „succesurile” ei de la simulari, am debarcat-o la destinatie. Sper că a simțit replicile mele ironice și acide la adresa „performanțelor” ei..

Acum puteam să fac comparație: între cei săraci ce nu au posibilități financiare și încearcă să își depășească prin muncă statutul social și condiția și cei care primesc totul de-a gata și își bat joc de ei înșiși și de cei care îi susțin financiar.

De aceea pot să spun: nu e o rușine să fii sărac, rușine e să nu ai demnitate! Nu contează așa de mult ce ai, important este ce faci cu ceea ce ai!

Sursă foto 1 2

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

8 Comentarii

  1. impresionant intr-adevar. Si eu de multe ori sunt sunt nemulțumita de ce am si parca niciodata nu am deajuns, asta pentru ca privesc doar sus si de prea putine ori in jos…

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 1 Thumb down 0

  2. Carolina, e firesc să fie așa. Din cînd în cînd însă trebuie să facem o pauză, să fim recunoscători pentru ceea ce avem și să-i ajutăm pe cei care au mai puțin ca noi 🙂

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Mircea Pauseniuc |

    Intr-adevar, saracia poate fi „dusa” cu demnitate! O poveste emotionanta!

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Asa ceva zicea si raposatul Dinica parca 🙂

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 1 Thumb down 0

  5. O poveste care ar trebui sa dea de gandit la multi. De obicei cei saraci si pricajiti trebuie sa lupte mult ca sa aiba ceea ce noi consideram a fi normal.

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 1 Thumb down 0

  6. Fetele de 18 ani este clar ca nu au demnitate, trebuie doar sa te uiti la pozele de pe facebook si o sa intelegi. Sunt sigur ca daca i-am sti numele aleia si i-am cauta pozele, am gasi numai poze porno cu ea.

    Asta e Romania : plina de curve analfabete, si plina de oameni saraci care din cauza politicienilor care au distrus tara, nu au macar o minima sansa de a realiza ceva. Trist…

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  7. O poveste minunata.Sunt putini oamenii care astazi mai asculta povestile de viata a celorlalti si ii si ajuta pe cei care au mai putin noroc, sincere felicitari pentru gestul facut, m-a impresionat atat povestea omului cat si gestul tau. Si felicitari pentru felul in care scrii.

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Multumesc, Lia. Te mai astept cu drag pe blog 🙂

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 1 Thumb down 0

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *