M-am reîncarnat într-un ciorap (2)

poveste în 2 părți despre un ciorap alb

partea 2

”S-au întors părinții mei, a turuit panicată o voce chiar desupra mea. Ce ne facem, ce ne facem? Dacă te găsesc aici, am pus-ooo! Am doar 16 ani, dacă te prinde tata nu te scapă nici prefectul!” ”Șșșșt, i-a răspuns vocea unui băiat. Stai cuminte în pat că mă ocup eu de toate”.

coltunii-lui-supermanSpiridușul din poveste

Foșnet de haine, zăngănitul unei curele, un ultim sărut, apoi scîrțîitul amețit al unui geam. ”Ți-aiiii uitaaat ciorapiiiii” a sîsîit înădușită vocea fetei. Sub pat a apărut o mînă micuță, apoi o pereche de ochi căprui peste care atîrnau niște șuvițe zburlite.

Am fost luat pe sus și proiectat în aerul rece al dimineței. Pentru o clipă am avut impresia că voi muri din nou. Pînă la urmă nici nu ar fi fost un deznodamînt așa de rău. O mînă ageră m-a prins însă în ultimul moment și m-a încălțat din mers.

Plouase, copertina era umedă, iar adidașii au rămas prizonieri în apartamentul pe care tocmai îl părăsisem. În stînga alerga perechea mea: o ciorăpiță albă ca zăpada ce purta nervoasă tatuajul de la Nike. ”Ai grijă pe unde calci, mi-a spus ea supărată, vrei să ne omori pe amîndoi?”

Am oprit în ultimul moment la marginea blocului, admirînd răsăritul de la înălțimea a două etaje. Am pivotat pe o țeavă de gaz, apoi am alunecat pe un burlan și uite-mă aterizînd jos pe trotuar ca un spiriduș din poveste.

”Stai liniștită, dragă. Crezi că fac asta prima dată?” i-am aruncat eu din mers în timp ce urcam în taxi. ”Neața, a răsunat veselă vocea stăpînului meu, Victoriei 76 vă rog. Da, la căminele studențești”.

Purgatoriul ciorapilor

Am fost aruncat într-o cuva metalică de culoare argintie împreună cu un maldăr de haine de toate culorile și mărimile. Era întuneric. Apa a năvălit valuri-valuri și lumea a început să se învîrtă într-un ritm amețitor.

Dacă aș fi avut mațe, probabil că mi le-aș fi vărsat pe toate acolo. Eram însă un ciorap și ciorapii n-au probleme de acest fel. ”Am ajuns în Iadul ciorapilor, mi-am spus eu amețit. Sau într-un fel de purgatoriu în care o să-mi spăl păcatele din viața anterioară”.

ciorapi-atarnat-la-uscatVîrtejul s-a oprit după o veșnicie, din înaltul cerului a apărut o lumină și mai apoi o mînă care m-a plasat metodic pe un calorifer. Alături de mine stătea zgribulită ciorăpița de mai devreme. Arăta și mai bine decît prima dată.

Am dat să o îmbrățișez, dar ea mi-a întors indiferentă spatele. ”Poți să mă respingi cît vrei, i-am spus eu șăgalnic. Pînă la urmă tot o să recunoști că sîntem o pereche și așa vom fi pînă… cîrpeala ne va despărți”. Dacă privirile ar fi putut omorî, probabil că a ei m-ar fi pîrjolit pe loc.

Înainte să apucăm să ne uscăm complet, am fost înșfăcați de o mînă grăbită. ”Sper că sînteți gata de o nouă aventură, a răsunat entuziasmată vocea stăpînului nostru.  Azi mergem în căutarea adidașilor pierduți”.

”Întotdeauna gata”, am răspuns imediat. Pînă la urmă nu e de lepădat nici viața de ciorap, mi-am zis eu în gînd în timp ce picioarele mă duceau spre o nouă călătorie prin relieful urban. M-aș putea chiar obișnui cu ea…

citește partea 1

Sursă foto 1 2

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Nu există comentarii

Trackbacks/Pingbacks

  1. M-am reîncarnat într-un ciorap (1) | Andrei Albu - […] citește partea 2 […]

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *