Jurnalul unui om vicios – prolog

Anul trecut am făcut cunoştinţă cu un om vicios. Probabil cel mai vicios om din câţi există pe acest pământ. Rectific: au existat. Acesta e cel mai potrivit timp verbal pentru că recent a murit, lăsându-mi unul din puţinele lucruri pe care le mai avea – jurnalul său. Nu voi pretinde că acest lucru m-a afectat foarte mult, totuşi gestul său m-a surprins.

Iniţial am vrut să-l arunc, dar citindu-l am înţeles că ar fi păcat să se piardă. Probabil că nu e foarte moral, dar voi încerca să public din când în când ceva din acest jurnal. Cine ştie, poate se dovedeşte până la urmă că avem mai multe în comun cu el decât am putea crede…

Hei, tu, cel care citeşti aceste rânduri. Vezi pachetul ală de ţigări de mai sus? Tot ceea ce trebuie să ştii tu despre viaţă se află închis între acei patru pereţi. Privindu-l, o parte din personalitatea ta este sedusă de iluzia grandorii. Un pachet king size ce conţine simboluri regale. O implicare atractivă spre faimă şi avere. O sugestie subtilă a ideii că ţigara este cu adevărat prietenul tău fidel. Şi asta cititorule este o minciună.

Cealaltă latură a personalităţii tale însă încearcă să-ţi atragă atenţia spre partea sa opusă unde tronează nişte majuscule de un alb-negru plictisitor, un mesaj care te atenţionează că aceşti mici soldăţei ai morţii încearcă de fapt să te ucidă. Şi acesta e adevărul. Frumuseţea e o chemare amăgitoare spre moarte şi sunt atras de dulcea ei chemare. Ceea ce începe dulce, se termină amar. Şi ceea ce-i amar, ajunge a fi dulce. De aceea iubesc eu ţigările. Şi de aceea nu voi renunţa niciodată. Ai cumva un foc ?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *