Jocurile foamei – despre carte și film

Hunger Games sau Jocurile foamei este numele unei serii de cărți semnate de scriitoarea americană Suzanne Collins. Am auzit pentru prima dată de Jocurile foamei într-un trailer la cinematograf. Apoi am aflat că filmul este doar prima parte dintr-o trilogie și e bazat pe o carte cu același nume.

Jocurile foamei a avut un succes răsunător pe continentul american, de aceea am decis să le citesc. Eu în general urmez o regulă atunci cînd mă apuc să citesc o carte despre care nu am multe informații: parcurg primele 30-40 de pagini și dacă lectura mă prinde, atunci continui.

Hunger Games m-a prins încă de la primele pagini și nu mi-a dat drumul decît atunci cînd am terminat ce-a de-a treia parte a seriei. Jocurile foamei descrie un viitor distopic, nu foarte îndepărtat, într-o țară situată pe ceea ce a rămas din continentul american.

Panem e împărțită în 12 regiuni conduse cu mînă de fier de o capitală atotputernică. Oamenii din cele 12 districte sînt nevoiți să trăiască în supunere o viață plină de lipsuri sub supravegherea dură a unui guvern corupt care le controlează fiecare aspect al vieții. Acțiunea se petrece la 74 de ani după o răscoală înăbușită dur de conducere.

Ca pedeapsă pentru această încercare, guvernul impune ca fiecare district să ofere anual un tînăr și o tînără pentru a participa la Jocurile foamei – un eveniment sportiv televizat în care 24 de tineri trebuie să se omoare între ei pînă rămîne doar unul în viață.

Cartea este scrisă la persoana întîi, din perspectiva unei adolescente de 17 ani, care se oferă voluntară pentru Jocurile foamei pentru a o salva pe sora sa mai mică. Din punctul meu de vedere romanul are de toate: intrigă și suspans, multă acțiune, răsturnări de situație și este scrisă într-un stil care te face să nu o poți lăsa efectiv din mînă.

Filmul este cu totul altă gîscă. Deși respectă în mare cartea, nu reușește nicidecum să se ridice la înălțimea așteptărilor cititorilor. Decorurile sînt sărace, costumele nu ies în evidență, iar scenele de masă te lasă cu amețeli. Nici la capitolul actori filmul nu stă prea bine (poate cu excepția bătrînului Sutherland), realizatorii filmului fiind aspru criticați de fani în acest sens.

Marele minus al producției este după părerea mea regia care nu impresionează prin nimic. Atunci cînd ieși de la film ai impresia că producția nu a avut buget și realizatorii s-au descurcat cu ce au avut.

Prin urmare îi dau cărții un 10, filmului un 7 și vi le recomand pe amîndouă la pachet în speranța că veți deveni fani ai seriei.

sursă foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *