Evoluţia computerelor mele

Două bătăi strică, două concursuri – nu. După acest principiu strămoşesc am decis să mă înscriu în concursul organizat de Blogal Initiative împreună cu azerty.ro Prin urmare m-am pus gospodăreşte pe treabă.

Există oameni care îşi aduc aminte de etapele vieţii lor prin prisma experienţelor pe care le-au avut, a locurilor în care au trăit, în funcţie de prietenii cu care au socializat, joburile unde au lucrat.

Sunt mulţi oameni care se ataşează de lucrurile pe care le deţin. Unul dintre acestea este fără doar şi poate computerul personal. Pentru mine evoluţia computerelor pe care le-am avut reprezintă evoluţia vieţii mele din ultimii 15 ani.

Primul computer: rîşniţa

Primul computer pe care l-am adus acasă a fost un strămoş al calculatoarelor marca Synthes. I-am ataşat un monitor rusesc ce cîntărea jumate de tonă, o tastatură care trosnea mai ceva ca maşinile de scris. Încărcarea programelor se făcea cu ajutorul casetelor cu bandă.

Aveam pe vremea aia un magnetofon Electronica made in USSR. Lucru rusesc – oricîte şuruburi scoteai din el – continua să funcţioneze. Multe rugăciuni auzea cel de sus de la mine cînd mă puneam să ma joc – computerul ceda mai des decît stock exchange-urile pe timp de criză.

Al doilea mohican: euglena verde

Cel de-al doilea computer mi-a pus serios răbdarea la încercare. Era un Electronica rusesc ce funcţiona pe bază de dischete din alea mari şi late cît o zi de vară. Monitorul afişa doar nuanţe de alb, negru şi verzui – exact ca în filmele cu extratereştri.

Cred că mai am şi acum pe undeva prin pod un teanc de dischete cu fel de fel de joculeţe. Recent am aflat că din microschemele lor se extrag metale preţioase. Dacă ştiam, îl mai ţineam vreo cîţiva ani.

A treia sculă: americanu’

Etapa a treia a reprezentat un salt important în materie de tehnologie. Satul nostru a primit o donaţie din partea SUA de 10 computere Pentium 1 marca HP. Astfel am sărit peste 386, 486 etc. direct în borcanul cu dulciuri. Monitor color, harddisk de 5gb, dischete mici şi mai tîrziu CD-uri.

A început nebunia – Quake, Duke Nukem 3D, Star Craft. Stăteam nopţi întregi la şcoală împreună cu prietenii pentru jocuri în reţea. Tot în acea perioadă am început să învăţ şi chestii utile legate de calculator. M-am pus cu burta pe Word, Excel, Access. Desenam în prostie în Paint. Apoi am descoperit nişte softuri primitive de făcut muzică.

Computerul patru: my precious

Cel de-al patrulea computer a fost cel mai îndrăgit dintre toate pentru că l-am cumpărat din banii cîştigaţi de mine. Eram deja la facultate. Făceam tehnoredactări, traduceri, listări, CD-uri cu muzică şi, mai tîrziu, filme pe DVD.

Era un Pentium 4 cîştigat cu sudoarea frunţii de care îmi amintesc cu drag pentru că îl asociez cu anii petrecuţi în căminul studenţesc. Camera noastră micuţă era de cele mai multe ori plină de oameni dornici să vadă un film, să se joace sau pur şi simplu să socializeze.

Deşi l-am cărat cu trenul foamei între Baia Mare şi Moldova de mai multe ori, computerul funcţionează şi în prezent. L-am tot upgradat de-a lungul timpului cu nişte memorie RAM, iar acum e folosit de părinţii mei care încep să descopere miraculoasa lume a internetului.

Laptopul din dotare: aspiratorul

Atunci cînd am mers în SUA cu work and travel mi-am pus un scop precis – nu mă întorc acasă fără laptop. Aşa s-a şi întîmplat. Am revenit cu un Acer Aspire din seria 5100 de care eram atît de mîndru că nu-mi ajungeai la nas nici cu prăjina.

Acesta este computerul care-mi slujeşte de mai bine de 5 ani fără întrerupere. Mă bucur de el în fiecare zi pentru că nu s-a stricat niciodată, merge mai bine ca un ceas elveţian. Tocmai de aceea nu mă grăbesc să-l înlocuiesc.

Cam asta ar fi pe scurt epopeea computerelor pe care le-am avut. Finalul este unul deschis altor întîmplări interesante pe care probabil că le voi asocia cu alte etape din viaţa mea.