De ce nu mai merg la teatru…

Întotdeauna am fost fascinat de teatru. Într-un timp teatrul era o parte componentă din viața mea de zi cu zi. Mergeam la spectacole pentru a experimenta lucruri noi, dar și pentru a mă descoperi pe mine însumi. Aveam impresia că odată ce-i treceam pragul, totul devenea brusc posibil.

Scena părea un loc dintr-o altă dimensiune, iar actorii niște ființe cu puteri supranaturale. Mergeam aproape la toate spectacolele din stagiune, unele le vedeam chiar de 2-3 ori. De obicei mă întorceam acasă cu fluturi în stomac și plin de impresii pozitive.

Am renunțat la teatru acum 4 ani în urma unei vizite dezastru. Se juca piesa Slugă la doi stăpîni. Sala era aproape plină de elevi care veniseră organizat însoțiți de dirigintă. A fost cea mai oribilă experiență pe care am avut-o vreodată la un spectacol: gălăgie, chicoteli, fluierături, ringtone-uri manelistice, foșnet de pungi de chipsuri.

La sfîrşit am ieșit pușcă din sală ca un ghem de nervi și mi-am promis să nu mă mai întorc niciodată. Scopul principal al teatrului este să creeze artă, nu să facă profituri. Teatrul nu a fost și nu va fi niciodată pentru toată lumea, ci doar pentru cei care știu să-l aprecieze și să-l prețuiască.

Ce rost are să aduci la un spectacol niște loaze educaționale care nu știu nimic în afară de Guță și Salam, care nu-și pot ține gura nici măcar la cinema?

Ca să mă înțelegi mai bine, imaginează-ţi o poiană frumoasă ascunsă de ochii lumii, un loc secret numai al tău în care poți să te regăsești şi să te refugiezi de nebunia de afară.

Şi într-o bună zi te trezești că acest loc e invadat de miros de mici, bere și manele, călcat în picioare de turma umană. Așa m-am simțit eu în acea zi și de atunci nu am mai mers la teatru.

sursă foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 Comentarii

  1. Deci nu stiu cum sa zic dar ceea ce am citit mai sus ma suparat, nu in mod direct dar, eu consider ca daca esti o persoana care intelege ce e de fapt fumosul si poate face diferenta dintre un public prost si unu bun nu te vei lasa niciodata invins de niste copii care inca nu inteleg ce e teatrul. Am fost la teatru si am avut si seri linistite si nu prea, dar pasiunea pentru arta jocului nu mi-o poate sterge din suflet nici cel mai nesimtit copil din lumea asta!!!

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 1 Thumb down 0

  2. Frumos comentariul, Felicia. Motivant. Îţi mulţumesc.

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  3. cel mai pe stilul meu comentariu. Bine ai revenit la teatru si iar un comentariu placuta, la obiect. Toate cele bune!

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

Trackbacks/Pingbacks

  1. Teatrul - butoiul cu praf și pulbere | Andrei Albu - [...] și am fost la teatru. După o pauză de 4 ani am hotărît să mai încerc odată [...]

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *