De ce iubim serialul 24…

Scriu aceste rânduri sub impresia celui de-al 7-lea sezon de 24. Aceasta înseamnă mai bine de 150 de episoade privite sau mai mult de 100 de ore de film. „O nimica toată” ar spune unii, „pierdere de vreme” ar zice alţii. Astfel întrebarea firească ce mă încearcă acum este de ce continuăm să privim acest serial, de ce aşteptăm cu nerăbdare apariţia unui nou sezon şi, cel mai important, ce este 24 şi de ce-l iubim atât de mult?

Numele serialului – 24 – vine de la structura sa unică şi originală: acţiunea unui sezon descrie evenimentele întâmplate de-a lungul a 24 de ore consecutive, fiecare episod din cele 24 prezintă o oră în timp real. La fiecare sfert de oră pe ecran apar cifrele unui ceas digital care anunţă scurgerea timpului, iar personajele sunt prezentate în paralel cu ajutorul unui sistem multi-screen. Personajul central al filmului – Jack Bauer – este un agent special care luptă împotriva terorismului. Bauer este genul de erou care îşi urmează intuiţia chiar dacă acest lucru însemnă de multe ori să încalce ordinile sau să recurgă la metode mai puţin ortodoxe. Personajul este interpretat de actorul Kiefer Sutherland, care a primit Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un serial dramatic.

Filmul a apărut pe micile ecrane în noiembrie 2001, lansarea sa fiind amânată din cauza atacurilor de la World Trade Center. Fiind un serial care descrie lupta împotriva terorismului, 24 abordează un subiect sensibil şi foarte important. 24 înseamnă intrigă, dramă, răsturnări de situaţie, tensiune, dar mai ales foarte multă acţiune. Evenimentele fiecărui episod descriu personaje implicate în intrigi complexe şi mai multe fire de acţiune care sunt uneori reluate în sezoanele următoare. Locul de desfăşurare a acţiunii, obiectivele şi realităţile se schimba de câteva ori de-a lungul unui sezon pentru că situaţiile evoluează cu o viteză ameţitoare.

Pe lângă acţiunea prezentată, serialul încearcă să surprindă şi latura umană a celor implicaţi. O temă aparte cu care sunt puse faţa în faţă personajele este luarea unei decizii grele. Familia şi sacrificiile pe care trebuie să le facă personajele sunt alte două subiecte prezente în film. Un alt aspect interesant al serialului este caracterul său vizionar. Multe din faptele descrise în 24 s-au întâmplat ulterior în realitate: spre exemplu, primul preşedinte de culoare din film – Palmer – semănă foarte mult cu preşedintele SUA Barak Obama. Bineînţeles că şi 24, ca orice film american, mai sare calul din când în când cu nişte răsturnări mai puţin verosimile, dar, per ansamblu, serialul este cât se poate de aproape de realitate.

Am auzit pentru prima oară de acest serial de la nişte prieteni, care uneori nu dormeau nopţile pentru încă un episod. Am fost destul de sceptic la început, până la urmă, câte lucruri se pot întâmpla în 24 de ore şi mai ales, cum ar trebui să fie prezentate aceste evenimente ca să te ţină lipit de ecran? De obicei dacă un serial nu mă impresionează în primele 3-4 episoade îl las baltă. Aşa că am făcut rost de primele 5 episoade, curios de ceea ce avea să se întâmple. O zi mai târziu îmi imploram prietenii să-mi dea continuarea (pe atunci nu aveam încă internet acasă).

Am devorat primele 4 sezoane în mai puţin de o lună ca într-o stare de transă. Uneori mă surprindeam în mijlocul unei conversaţii gândindu-mă la ce avea să se întâmple mai departe, sau ce aş fi făcut eu în locul personajelor. Următoarele două sezoane au venit greu, s-au consumat mult prea repede lăsând în spate un gol de a vedea mai mult. Dar adevărata încercare a fost cea dinaintea sezonului 7 lansarea căruia a fost amânată cu un an din cauza grevei scenariştilor. Până la urmă producătorii au găsit soluţia într-un film de aproximativ o oră jumătate „24: Redemption” care punea bazele acţiunii din următorul sezon, un sezon 7 al cărui final ne-a cam lăsat pe toţi cu gura căscată.

Aşadar de ce iubim serialul 24 şi de ce continuăm să-l privim? Poate datorită structurii sale unice, a tehnicilor de prezentare, sau a specificului său, poate datorită prestaţiei actorilor sau a ingeniozităţii scenariştilor sau poate că datorită tuturor acestor factori luaţi împreună. Cert e faptul că 24 este singurul serial de până acum care nu m-a dezamăgit, fiecare sezon nou fiind cel puţin la fel de bun ca cel precedent.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *