Cîte ceva despre vals, maniaci și ardei iute
Atunci cînd mănînci ardei iute nu e indicat deloc să pui mîna la ochi. Am învățat acest lucru pe piele mea vara trecută. Eram la ștrandul din Carei într-un restaurant cu niște prieteni rupți de foame după o zi de scăldat și stat la soare.
Comandăm specialitatea casei și primim în cele din urmă niște ciorbe aburinde la pachet cu niște ardei lungi și verzi. Tăbărîm asupra mîncării mai ceva ca românii la Plevna. Și dă-i și luptă și dă-i și luptă, de zici că n-am mai văzut ciorbă în viața noastră.
La un moment dat în văd pe un prieten de-al meu că se ridică de la masă și începe să valseze prin sala roșu la față ca un chipăruș.”Ce-ai pățit, bre?” îl întreb eu între două linguri. ”Aaaa… iuuuteee… ” îmi răspunde acesta dînd din buze ca un pește pe uscat după care își întrerupe valsul și începe un pogo în stil rockăresc.
Izbucnim cu toții într-un rîs cauzator de lacrimi. ”Aveți grijă să nu dați cu mîna pe la… ochi” încep eu să zic, moment în care îl văd pe un alt prieten de lîngă mine că-și dă jos ochelarii și începe să frece cu degetele podul nasului. Ce a urmat a fost crimă și pedeapsă.
Acum vezi omul normal și peste cîteva clipe apare lîngă tine un maniac cu ochii sîngerînzi. ”Vă-le-leuuu!!!” exclamă acesta și se duce glonț la baie. ”Să nu cumva să te speli!” îi strigă din urmă cineva. Îndemn pe care suferindul bineînțeles că nu-l aude.
Peste două minute din baie își face apariția o arătare cu fața ca un semafor, ochii cît cepele și nasul cît un cartof de la Cernobîl. ”Așa-ți trebuie, căscatule! încep eu să-l probozesc și mă opresc brusc cu degetul în aer așteptînd un strănut care vine în cele din urmă.
Cîteva secunde după conflagraţie încep să mă usture buzele şi nările, moment în care realizez că mi-am acoperit involuntar gura și nasul cu ambele mîini în timpul strănutului. Îmi dau lacrimile şi încep să alerg spre baie. Restul e poveste…
sursă foto
Si niciodata nu reusim sa invatam bine lectia, din cand in cand tot ducem mana la ochi… :))
Am fost si eu de doua ori la strandul din Carei.
Da, nimeni nu e scutit de asemenea gafe 🙂 Cit despre ştrandul Carei – îl recomand, e simplu, aproape şi accesibil ca preţ
:)) Poate este aproape de tine, ca eu locuiesc in Ploiesti.
Am fost intr-o vacanta cu niste veri are locuiesc in Carei.
ce combinatie nefericita..si totusi,omul invata din propriile lui greseli si tura viitoare,va sti sa nu mai puna mana la ochi cand va manca ceva foarte iute.
Amin, Cipriane! Să sperăm că așa va fi. Deși, știi și tu că există oameni care nu învață nici din greșelile proprii 😀