Jurnal de bord

Circuitul cocoșului în natură

racituri din cocosul Internet

… sau scurta și extraordinara viața a cocoșului Internet

Acest articol este cea de-a treia parte din povestea cocoșului Internet. Ca să înțelegeți despre ce e vorba, fac o scurtă recapitulare. În anul 2011, la sfîrșit de aprilie, au a avut loc două evenimente marcante:

1. s-a însurat prințul William, eveniment asupra căruia nu vreau să insist
2. în gospodăria omului alb s-au născut o puzderie de puișori mici și drăgălași

Unul din aceștia a fost fotografiat, iar poza a ajuns la mine pe blog (vezi aici). Din acel moment puiul a fost botezat Internet și a crescut într-o zi cît alții într-o noapte. Așa se face că 9 luni mai tîrziu un cocoș frumos și pintenat călca tot ce mișca prin ogradă (vezi aici).

Pînă aici toate bune și frumoase, cea de-a treia parte a poveștii însă e mai tristă, pentru că anul acesta de Paști Internetul a ajuns în răcitură. ”Iaca, i se jăluie mama verișoarei mele, am tăiat Internetul”. ”Cuum adică, o întreabă mirată verișoara mea, n-ați mai avut bani să-l plătiți?”

”Eeei, a trebuit să-l tăiem că nu mai încăpea nimeni în ogradă de el”, îi răspunde mama ștergîndu-și o lacrimă. ”Aaah, matale zici de cocoș!” răsuflă ușurată verișoara. ”Lasă, nu mai boci, intervine de dincolo tatăl meu. Dacă găinile ar domina lumea, ar face la fel cu noi.”

”Adevărul este că noi, oamenii, sîntem niște ființe foarte crude: creștem animale, le cîștigăm încrederea, ne atașam de ele după care le omorîm și le… mîncăm” intervin eu apoteotic. ”Păi dacă nu are cine să ne fiarbă, rămînem cruzi” mă întrerupe tata ca să mai destindă atmosfera.

Discuția a mai continuat o vreme pe marginea acestui subiect, timp în care nu a îndrăznit nimeni să guste din răcituri. Am făcut-o eu în cele din urmă și m-au lovit parcă deodată versurile tînguitoare ale lui Nicolae Labiș din Moartea căprioarei.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

4 Comments

  1. Arata foarte bine gata preparat 🙂 Sper ca a fost gustos. Nu am mai mancat racituri din pui, doar porc.

  2. ”Iaca, i se jăluie mama verișoarei mele, am tăiat Internetul”. ”Cuum adică, o întreabă mirată verișoara mea, n-ați mai avut bani să-l plătiți?”

    Bestial ! Pur si simplu, bestial !!! :)))))))))))))))

  3. Si comentariul lui taica-to a fost chiar inteligent, ca daca nu ne fierbe nimeni suntem cruzi. E istet batranul tau, le are cu jocurile de cuvinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button