Cel care te trezește
La început, tu ești cel care dă trezirea, pentru că totul se învârte în jurul tău: părinții, bunicii, lumea întreagă. Oamenii umblă în jurul tău cu cearcăne sub ochi și cu zâmbetul pe față și îți repetă la nesfârșit aceleași întrebări stupide: „Cine-i bebelușul acesta? Cine e cel mai frumos copil din lume?”
Apoi se inversează rolurile și tu ești cel care e trezit de părinți. Pentru că începe să-ți placă somnul, mai ales dimineața, când trebuie să mergi la creșă, la grădiniță, la școală, la facultate sau la muncă.
După care vine o perioadă în care începi să te trezești alături de o altă persoană, o perioadă în care simți că ai aripi și vrei să-ți strigi fericirea în gura mare. Uneori, asta îți e de ajuns. Alteori, vrei un omuleț mic care să-ți semene pe post de deșteptător.
Brusc, totul începe să fie despre și pentru el. Ajungi să umbli cu cearcăne sub ochi și cu zâmbetul pe față, punând la nesfârșit aceleași întrebări stupide. De acum el e cel care îți dă deșteptarea, iar lumea se învârte în jurul lui.
Trece timpul și ajungi să-l trezești tu pe el, iar, de la o vreme, descoperi mirat că nu prea mai poți să dormi, că începi să uiți lucruri și nu te mai țin picioarele. Într-un final, ochii ți se lasă înduplecați și adormi pentru ultima dată.
Oare acolo sus cine te trezește?
Sursă imagine