Cum se pregătesc butoaiele pentru vinul nou

cazi cu mustuitor si zdrobitoare”… că însuși globul pămîntesc e un butoi
cu cepul în republică la noi” (Petru Cărare)

Toamna aceasta am avut din nou prilejul să particip la culesul strugurilor și produsul vinului. Am aflat multe lucruri interesante pe care vreau să vi le împărtășesc. Le puteți citi în cele ce urmează.

Mustul care chișcă de limbă

După ce a fost culeasă, poama (adică strugurii) este dată prin zdrobitoare într-o cadă și lăsată să se hodinească vreo 2-3 zile timp în care este ”deranjată” odată la cîteva ore cu mustuitorul. Atunci cînd mustul începe să chiște de limbă el e pe cale să se transforme în vin. Acesta e momentul în care el trebuie pus în butoi.

Jinișorul, adică vinul în devenire, este scos cu o chișcă (adică cu un furtun) și strecurat. Restul este presat și scurs la teasc. E important ca vinul ca să fie dat în beci înainte să se oprească din fermentat ca să nu se răsufle.

Înainte să punem vinul în balercă (adică în butoi) el trebuie scos din beci și pregătit pentru a putea găzdui vinul nou. Acest proces are mai multe etape.

Citeşte tot articolul

Drumeție spre vîrful Pietrosul Rodnei și Cascada Cailor, județul Maramureș

indicator BorsaPe la începutul săptămînii trecute am realizat cu stupoare că „a trecut jumătate de vară, că mîine-poimîine e septembrie, iar eu nu mi-am făcut ”norma” de drumeții de vară pe care mi-am propus-o”. Ceva trebuia făcut și încă repede.

Așa că am plănuit rapid un „mountain break” în Munții Rodnei care stăteau țanțos pe lista mea de obiective de muuultă vreme, dar pe care am tot amînat să-i vizitez din diverse motive.

La Borșa se anunțau ploi și furtuni. Nu ne-am lăsat intimidați însă și am purces la drum sîmbătă dimineață împreună cu 4 prieteni de nădejde. Trei ceasuri mai tîrziu și niște înjurături strașnice la adresa drumurilor borșene am parcat în centrul orașului, în față la Unicarm.

doi frati blanosiDoi frați blănoși și ștrengari

Vîrful Pietrosul Rodnei ne privea de sus învăluit în nori, făcîndu-ne ademenitor cu ochiul. Primii 4 km pînă la mănăstire se pot face cu mașina. Noi am ales să parcurgem tot drumul pe jos și bine am făcut.

La ieșire din localitate doi membri blănoși ni s-au alăturat. E vorba de doi căței jucăuși care au decis să ne arate drumul și să ne amuze cu ghidușiile lor. I-am botezat Guiness și Nestea, iar ei nu au avut nimic împotrivă.

Citeşte tot articolul

Drumeție la Piatra Șoimului, Maramureș

picior-peste-picior-pe-piatra-soimului-maramuresPrognoza de ploaie pentru sîmbăta trecută s-a dovedit eronată, așa că am făcut o drumeție la Piatra Șoimului. Am urcat din Parcul municipal pe Valea Usturoiului prin Poiana Mărului (cunoscută și ca Poiana Nucilor) după care am urmat cărările marcate.

Ultima porțiune spre vîrf a fost un pic solicitantă, dar a meritat efortul pentru că de pe stîncă ne-a salutat o panoramă frumoasă: înghesuit în colțul din stînga orașul Baia Mare, în mijloc dealurile împădurite din zonă, iar în dreapta lacul Firiza și localitatea cu același nume.

Șoimul a apărut tîrziu și ne-a supravegheat de la înălțime mirat că ne-am aventurat pînă acolo și am tulburat liniștea din jur. Ne-am întors prin cariera de piatră obosiți, dar entuziasmați. Puteți găsi mai jos un filmuleț cu panorama care se vede din vîrf.

Citeşte tot articolul

Creasta Cocoșului în prag de primăvară

creasta-cocosului-rezervor-de-viataIeri mi-a bătut primăvara la ușă. ”Ce faci în casă? m-a întrebat ea ușor amuzată. Nu vezi ce frumos e afară?! Pentru cine crezi că m-am aranjat atîta?”

După care m-a luat de mînă și m-a dus să-mi arate frumusețile din Maramureș. În cele din urmă am ajuns pe vîrful Creasta Cocoșului – acolo unde iarna se mai agață cu ultimele puteri de munte.

Am filmat-o de acolo din vîrf. Puteți să o admirați în filmulețul de mai jos. Dacă ați uitat cum arată Creasta în straie de iarnă, o puteți vedea în acest articol.

Citeşte tot articolul

Iona la Salina Turda – teatru la mare adîncime

Iona-marin-sorescu-salina-turda-2014Se ia un text de o adîncime cutremurătoare, un regizor original și un actor talentat. Se amestecă bine pînă se dizolvă ideile și se lasă un timp să se așeze în mijlocul sufletului. Rezultatul este piesa Iona pe care am văzut-o sîmbăta trecută la Salina Turda.

Spectacolul este cel mai inedit proiect cultural pe care l-am văzut de la Faust-ul lui Purcărete încoace. La baza piesei stă Iona lui Marin Sorescu – un text de-o poezie pură în care ideile capătă sensuri amețitoare.

Regia îi aparține Mihaelei Panainte – una din cele mai inedite apariții din teatrul românesc din ultimii ani. Văzusem la Baia Mare Noul locatar a lui Ionescu în regia sa și am rămas impresionat.

Tot în Noul locatar l-am întîlnit și pe Florin Vidamski. ”Uite un actor care poate să joace orice” mi-am zis eu atunci. Sîmbătă am avut ocazia să-l revăd luîndu-se la trîntă cu chitul lui Sorescu într-un one-man show teribil.

Citeşte tot articolul

Baia Mare filmată de sus într-o zi de toamnă

Doamne, îți mulțumesc că ne-ai lăsat să inventăm roboțeii zburători care pot căra în spate camere video de înaltă rezoluție, că ai lăsat pe pămînt oameni pricepuți cărora le place să filmeze de la înălțime orașul nostru mic și cochet.

Rezultatul muncii lor îl puteți vedea mai jos. V-aș spune că în primele imagini se vede geamul în spatele căruia stau acum și scriu aceste rînduri, dar nu vreau să mă laud. Așa că nu vă zic 🙂

Ah, era să uit: Îți mulțumesc că ne-ai lăsat să inventăm blogurile, că altfel, zău, nu știu unde aș fi publicat elucubrațiile mele literare 🙂

Citeşte tot articolul