Nu le mai luați bunicilor smarfoane

„Nu știu ce s-a alege din voi! Toată ziua stați cu ochii în computer și cu nasu-n telefon!” cam asta-i părerea generației a 3-a când vine vorba de copii și nepoți. În ultimii ani însă lucrurile au început să se schimbe. Părinții și bunicii au început să descopere care-i treaba cu internetul.

Fie că au nevoie de skype ca să povestească cu cei plecați de acasă, fie că vor să aibă cont de Facebook ca „să fie în rând cu lumea”, internetul a început să prindă încet-încet și la generația a treia. Iar în momentul în care pe mâna lor încape un telefon inteligent, atunci începe distracția.

Citeşte tot articolul

Amenințări în familie

Supărată că soțul o înțeapă cu barba pe care acesta insistă să o crească (pentru că „e mai comod, pentru că e la modă și mă protejează de razele UV”), soția îl amenință decisiv:

– Dacă îți lași barbă, îmi las și eu!

Citeşte tot articolul

Băbuța, gențile de rafie și telefonul Nokia

Aștept în stația de autobuz: eu și o bătrânică. E genul de băbuță cu specific 100% românesc: un metru jumate, mărunțică, 40 kilograme cu tot cu batic și ochelari. Are 2 genți de rafie burdușite. Băbuțele nu umblă niciodată cu gențile goale sau pe jumătate pline. Nu-i voie.

La un moment dat începe să sune un telefon. E soneria standard de la Nokia care prin 2005 era cea mai cunoscută sonerie din univers. Băbuța tresare, mă privește scurt ca să se asigure că sunetul nu vine de la mine, apoi deschide o geantă și începe să cotrobăiască prin ea.

Citeşte tot articolul

Aveți grijă la ouă în Barcelona!


„Aveți grijă, duminică sunt închise magazinele în Barcelona. Să nu fiți luați prin surprindere… ca autoritățile iarna!”. Acestea erau cuvintele care îmi răsunau în minte în timp ce alergam prin Centrul Comercial Arenas de Barcelona.

Normal că nu ne-am făcut provizii, iar acum ne grăbeam să mai prindem ceva deschis, așa cum se apucă de învățat studenții pe ultima sută de metri pentru examene. Sâmbătă, aproape de ora 22 dăm năvală în supermarket.

„Cinc minuts!” ne spune în catalană o casieriță și ne arată palma cu 5 degete bârligate. Dăm din cam aprobator și ne avântăm vitejește înainte. Trecem ca o vijelie prin câteva raioane: pâine, legume, apă, cașcaval, jambon.

Citeşte tot articolul

Cum să Nu duci scaunul la medic pentru analize

Uneori sunt așa „genial” încât nici eu nu mă înțeleg pe mine însumi. Am așteptat cu atâta nerăbdare să vină primăvara, încât în ziua în care s-a încălzit cu adevărat – eu am răcit. Să aștepți să se facă +20°C ca să poți răci – ce ironie!

Inițial mi s-a părut o șagă, dar când am văzut că mă ia cu amețeli, slăbiciuni și dureri am decis să merg la medic. Doctorița m-a examinat, m-a pus să-i arăt limba și să-i spun litera „aaa” și a notat ceva cu scrisul ei neînțeles de medic.

După care m-a trimis la analize complete. Iar complete înseamnă că în dimineața din ziua respectivă nu mănânci nimic, nu bei nimic, faci pipi, faci caca și le iei cu tine la centrul medical.

Citeşte tot articolul

Cum îți dai seama că a venit cu adevărat primăvara

„Păi e la mintea cocoșului, îmi vei spune. Te uiți în calendar și dacă e început de martie, înseamnă că a venit primăvara”. Ei bine, o să te contrazic. Primăvara nu ține seama de uneltele noastre rudimentare de măsurare a timpului.

De câte ori s-a întâmplat să avem zăpadă și frig în luna martie? Sau un februarie cald și frumos? Așadar metoda calendarului (dacă îmi permiteți exprimarea) nu reprezintă un reper sigur pentru a stabili dacă a venit cu adevărat primăvara.

Citeşte tot articolul