Ce faci dacă ți se taie gazul de ziua ta

contor eon gaz luatFoaie verde de secară
Am un junghi la inimioară
Că mi-o luat contoru’ aseară.

L-o tăiet și o plecat
Și în frig m-o lepădat
După care mi-o strigat:

”Da, da! Rabdă frigu de ziua ta!”

Marți seară cînd m-am întors de la muncă am găsit în ușă o hîrtie de la iON Gaz. Am știut că e o veste proastă încă înainte să o citesc. Și nici după ce am citit-o nu mi-a fost tare clar despre ce era vorba.

Că iON cel gazos scrie înștiințările fix cum scriu doctorii diagnosticul: te uiți, buchisești și înțelegi că nu ai înțeles nimic. Lucrurile s-au limpezit în momentul în care mi-am dat seama că între cele două țevi de gaz de pe scară lipsea contorul.

„Un fleac, mi-am zis. M-au ciuruit!” Cauza năcazului care s-a abătut asupra mea e faptul că nu am reînnoit contractul de furnizare (lucru pe care nici nu știam că trebuia să-l fac). În tot răul este și un bine, îmi place mie să spun.

Așa că după vreo 5 minute în care mi-au ieșit pe gură combinații semantice foarte neortodoxe la adresa furnizorului mult iubit, m-am liniștit și am încercat să caut binele și în situația respectivă.

Citeşte tot articolul

O poveste despre copii urîți și reclamă falsă

bere-gratis-femei-topless-reclama-falsaAstăzi vreau să vă spun povestea unui bărbat care și-a dat în judecată soția pentru că aceasta i-a făcut copii urîți. Dragi femei care citiți aceste rînduri, feministe sau din alte partide, vă rog nu vă oripilați, nu vă înfocați și nu-mi săriți în cap fără să citiți mai departe acest articol.

1. Inspirați pe nas 2. expirați pe gură. Repetați procedura pînă dispare nevoia să-mi scoateți ochii, să-mi zgîriați bicicleta sau trîntiți mai jos un comentariu furios și belicos la adresa-mi. Ați reușit? Foarte bine. Să purcedem așadar.

A fost odată ca niciodată în China o femeie. Buda, sau ce Dumnezeu or fi avînd ei în China, nu a fost foarte generos cu sărmana ființă și nu a înzestrat-o cu trăsături tocmai fine. Pe scurt, femeie era hîdă ca naiba.

(Dragi feministe, dacă e nevoie, repetați cu încredere pașii 1-2 de mai sus).

Nu mă înțelegeți greșit. N-oi fi eu mare estet femeiolog (adică specialist în femei), dar știu cum arată o femeie urîtă de orice nație ar fi ea. Urîtă sau nu, femeia își dorea alături un soț frumos, iubitor, bogat, tandru și devreme acasă etc.

Că deh, vorba ceea: vrabia vrăbioi visează (na, că am trîntit și o aliterație). Așa că a făcut rost rapid repejor (ia încă una) de cîteva J de mii de euro și și-a modificat trupul pe ici-colo și anume în locurile esențiale.

După care și-a găsit bărbatul visurilor cu care s-a și măritat neîntîrziat, omițănd să-i spună respectivului ”norocos” despre îmbunătățirile estetice pe care și le-a administrat. Povestea se putea încheia aici cu un final fericit, dar nu a fost să fie.

Citeşte tot articolul

O pățanie cu copii, părinți și sex pe ascuns

parinti-copii-sex-pe-ascuns

Pățania pe care vreau să v-o povestesc s-a întîmplat prin anii 80 într-un orășel mic din țara noastră cu o familie de români formată din una bucată cuplu în jur de 35 de ani + una bucată fecior vrăjmaș de neastîmpărat.

Era o duminică obișnuită de toamnă în care familia se afla în apartamentul lor obișnuit, ocupîndu-se cu ocupații cît se poate de obișnuite. Asta pînă cînd ghiavolul și-a băgat coada și în mintea bărbatului s-a încropit o dorință mai puțin ortodoxă.

Se pare că în unele cupluri există sex și după apariția unui copil, un lucru cît se poate de normal și de lăudabil, zic eu. Problema care intervine în scenariul acesta e bineînțeles eterna întrebare: ce facem cu copilul?

Așa că bărbatul i-a făcut din ochi muierii, muierea i-a făcut din ochi înapoi după care au mers împreună și i-au spus feciorului lor neastîmpărat. ”Ionică, mamă, hai du-te afară să te joci că noi mergem în vizită la tanti Juji de la etajul 8 și o să lipsim vreo 2-3 ceasuri”.

Atît i-a trebuit să audă copleșului. Vedeți voi, pe acele vremuri copiii nu aveau Cartoon Network, Facebook și jocuri pe calculator. Așa că feciorul a zbughit-o bucuros afară, lăsîndu-i pe părinții săi în liniște și pace.

Problema e că pacea a durat cel mult un sfert de oră, timp în care copleșul nu a stat degeaba ci a dat sfoară pe la prieteni că a rămas singur acasă și că are pick-up și semințe de dovleac.

Citeşte tot articolul

Dacia, sicriul și Nițu cel bolund

Dacia-Logan_Pickup_2008Fiecare sat are nebunul său. Și cînd spun nebun, nu mă refer la un psihopat ucigaș în serie. Nici vorbă. Nebunul satului e acel ciudat singuratic și inofensiv de apucăturile căruia rîde toată lumea. Nebunul din satul nostru se numea Nițu sau Nițu cel bolund.

Era suficient să-l vezi ca să-ți dai seama că nu i-s toți boii acasă. Era mereu desculț, purta încălțăminte doar iarna și umbla mai tot timpul împreună cu un purcel pe care-l chema Ahile (botezat în cinstea personajului său preferat).

Mergea Nițu la cîmp – porcul după el, se întorcea acasă – godacul din urmă, intra în cîrciumă – Ahile îl aștepta cuminte la intrare. Așa se face că într-o bună zi nebunul nostru este văzut la marginea Clujului făcînd autostopul.

Era o seară frumoasă de vară în care Nițu se întorcea de la oraș. Pierduse ultimul autocar spre sat și spera să-l ducă cineva acasă înainte să-i moară de foame purcelul cel iubit. L-au văzut doi muncitori din satul vecin.

Erau într-o Dacie papuc și aveau în spate un sicriu căci mergeau la o înmormîntare. Nițu a urcat bucuros în spate și s-a tupilat să nu-l vadă poliția. Mare ghinion însă pe capul omului căci pe la jumătatea drumului a început să plouă.

Fără să stea pe gînduri, nebunul nostru a ridicat capacul și s-a băgat în sicriu unde a adormit buștean. Peste un timp ploaia s-a oprit și muncitorii au mai luat încă 3 oameni la ocazie, uitînd să le spună că în spate mai era cineva.

Citeşte tot articolul

Banca, țircula și tokenul buclucaș

evil bankerCînd eram mic mama m-a scăpat în miere și de atunci se lipesc de mine toate… năcazurile. Asta ca să nu zic mai urît. Bunăoară alaltăieri seară dau să-mi verific soldul bancar pe internet ca un proletar ce mi-s și cînd colo, fă-l să meargă dacă poți.

Apăs butoanele la token, iar el îmi întoarce aceeași privire impasibilă de ecran gol. Încerc cu binișorul, îl trăsnesc de vreo două ori de masă în stil rusesc – el nu vrea și pace. ”Vai ce te-aș mai desface, îl ameninț eu cu degetul arătător, de n-ar fi blestemata aia de garanție”.

A doua zi dis-de-dimineață mă prezint la sediul băncii. Nu vă zic numele ei ca să nu credeți că îi fac reclamă… dar e vorba de Banca Transilvania. ”Doamnă, îi zic eu primei persoane care îmi iese în cale, am o problemă cu tokenul!”

Doamna din fața mea care nu era deloc doamnă mă privește atent. ”Oare de ce mi-o fi zis doamnă? se gîndește ea în sinea ei. N-a văzut că nu am inel?! (își mîngîie inelarul între degetul arătător și cel mare). Oare coafura asta nouă mă face să arăt mai în vîrstă?

”Sau poate că e de vină rochia. Am știut eu că negrul mă face să arăt mai bătrînă. Trebuia să o aleg pe cea de culoare bleu…” Văd toate aceste gînduri reflectate pe fața ei în timp ce mă privește alături de dorința arzătoare de a-mi zice ceva urît.

”Ce problemă?” mă întreabă ea în schimb și eu răsuflu ușurat. ”Păiii…nu merge. Mă puteți ajuta?” dau eu să dreg busuiocul și-i întind tokenul. ”Să vedem” îmi răspunde ea după care dispare cu el în biroul de alături.

Citeşte tot articolul

Bob gulaș cu pălincă: ciorbă în stil ardelenesc

sezi-bland-si-bea-o-palincaAm un coleg de apartament care scoate din cînd în cînd adevărate perle de înțelepciune. Între vin și oțet e doar diferență de timp, mi-a zis el mai demult la o șezătoare. Am stat, am cujetat și mi-am dat seama că are dreptate.

Pe același considerent am încercat să-mi dau seama dacă există vreo legătură temporală între pălincă și apă. N-am ajuns la nici o concluzie, dar mi-am amintit de o pățanie pe care am auzit-o de la niște prieteni vara trecută. Profit de ocazie și v-o povestesc.

Într-un an, cîndva într-o vară niște feciori și fetișcane dornice de aventură au decis să petreacă un weekend în Munții Lăpușului. Zis și făcut: s-au luat, s-au echipat și spre munți s-au deplasat unde au luat drept șerpaș un cunoscut din partea locului.

Nu știu ce face un șerpaș în Nepal sau India, dar la noi în Maramureș șerpaș este omul care numără pașii la șerpi – o funcție e-sen-ți-a-lă pentru reușita oricărei expediții. Parte din grup era și un fecior de etnie maghiară care se lăuda cu un doctorat în bob gulaș (nu mă întrebați de ce-l ține acolo).

Știu însă că din acest motiv toată lumea obișnuia să-l alinte frumos Bob… Bob Gulaș, după modelul din filmele cu Bond… James Bond, în timp ce alții i-au acordat titlul onorific de doftor horroris clauza în gastronomie.

Așadar uite-i pe prietenii noștri la focul de tabără pregătind mîncarea după principiul folcloric al contribuției colective: vine unu, gustă din ceaun și mai pune niște sare, vine altu, ia o gură și mai adaugă niște fasole și așa mai departe.

Toate acestea stropite cu voie bună și cîntece de haiducie după principiul ancestral: cine papă bine are corp frumos, cine bea pălincă este și voios. În toiul acestei voioșii jenerale, una din membrele grupului a decis că bob gulaș-ul din cazan era cam scăzut și că era cazul să mai adauge niște apă.

Citeşte tot articolul