Azi e Halloween-ul românesc – ziua în care morții merg la alegeri

halloween-romanesc-alegeri-prezidentialePe 2 noiembrie sărbătorim prima parte din Halloween-ul românesc – adică ziua în care morții se scoală din morminte și merg la alegeri. Dacă cei vii nu-și dau interesul, să meargă măcar cei morți. În acest an însă participarea se anunță a fi mult peste așteptări.

Motivul principal este faptul că în acest an alegerile prezidențiale pică la doar 2 zile de Halloween-ul păgîn americănesc în care prind viață zombalăii, vampirii, vrăjitoarele și alte entități necurate.

Curios să aflu cu cine vor vota spiritele în acest an, am decis să fac un sondaj electoral. Așa că în noaptea de 31 octombrie am purces în pădurea bîntuită Hoia Baciu. După cîteva ritualuri și incantații am obținut următoarele rezultate.

Vampirii vor vota roșu. Opinia zombalăilor a fost împărțită în două: o parte au declarat că-l preferă pe Dan Diaconescu, în timp ce zombii nostalgici îl mai susțin pe Ion Iliescu (pentru că acesta le-a dat pămîntul înapoi).

Vrăjitoarele au declarat că nu vor merge la alegeri pentru că ”li se fîlfîie”, dar dacă ar fi să aleagă, ar vota pentru Iohannis ”pentru că e de de viță”. Vîrcolacii au arătat simpatie pentru Elena Udrea pentru că se transformă, în timp ce fantomele și strigoii radicaliști vor vota Vadim Tudor.

Extratereștri au declarat că în acest an nu vor merge la alegeri, deoarece intenționau să plece oricum din România spre o destinație mai liniștită. Cam astea îs rezultatele sondajului pe care l-am făcut.

Ah, și dacă nu vrei ca morții să decidă pentru tine, mergi la vot!

Inspirat de aici
Sursă foto

Citeşte tot articolul

Noaptea trecută românii au dat ceasul înapoi… foștilor proprietari

Conform unui vechi obicei românesc cei care au în casă ceasuri care nu le aparțin trebuie să le dea înapoi foștilor proprietari în semn de reconciliere. Altfel riscă să rămînă certați cu aceștia pentru tot restul anului sau să rămînă chiar… după gratii.

Conform aceluiași obicei cei care ”împrumută” ceasuri străine în noaptea ultimei duminici din martie vor avea parte de noroc și cîștiguri neașteptate. Singura condiție fiind să le înapoieze foștilor proprietari în ultima noapte din luna octombrie.

Citeşte tot articolul

Rusul care a luat bătaie de la Spongebob, Scrat și Mickey Mouse

spongebobAcesta este un fragment tradus din transcrierea unei discuții ce a avut loc în cabinetul unui psiholog din Celeabinsk, Rusia (acolo unde a căzut meteoritul anul trecut). Vă rog să-l  tratați cu seriozitate. Sau nu 🙂

Domnule psiholog, vă rog să mă ajutați! De o săptămînă nu mai pot dormi, sînt aproape să-mi pierd locul de muncă și toți cunoscuții rîd de mine. Am ajuns în pragul disperării…

Cum? Să mă liniștesc? Și să vă povestesc totul de la început? (Își șterge lacrimile și își suflă nasul). Da, da. Mă liniștesc… imediat… of, hmm… și vă povestesc dacă promiteți să nu rîdeți de mine.

(După cîteva minute, oftînd prelung)

Totul s-a întîmplat sîmbăta trecută. De fapt era duminică deja, pentru că era trecut de miezul nopții. Mă întorceam obosit din tură după ce am stat jumătate de oră să pornesc mașina. Pe cînd am ieșit în stradă eram nervos de-a binelea.

La un moment dat depășesc o dubă albă. Îmi arunc din greșeală privirea și ce să văd: în mașină erau Spongebob, Mickey Mouse, un motan și veverița aia din Ice Age ce tăt aleargă după ghindă. Scrot sau Scrap? Nu știu cum o cheamă…

Mickey-MouseInițial mi nu mi-a venit să cred. Și mai mare mi-a fost mirarea cînd Mickey Mouse mi-a arătat fundul pe geam, iar Spongebob degetul mijlociu. Merg mai departre, depășesc și mă uit la șofer cum rînjește disprețuitor și-mi face semne.

Nervos cum eram, opresc și îl blochez. Pe mine nu mă înjură nimeni în trafic, mai ales o veveriță și un burete. Schimb cîteva replici cu șoferul și dintr-odată dau năvală peste mine animalele de care v-am zis.

Citeşte tot articolul

Am furat din greșeală din Kaufland

cos-cumparaturi-supermarketNu știu cum faceți voi, dar eu intru în magazine doar atunci cînd am ceva de cumpărat. Adică nu practic shopping-ul terapeutic, pentru că hălăduitul printre rafturi sau vînatul ofertelor de final de zi mi se pare pierdere de timp.

De aceea atunci cînd intru într-un magazin știu exact ce am de cumpărat. Teoretic. Practic lucrurile stau un pic altfel. Degeaba ai cu tine lista de cumpărături cînd în jur sunt atîtea tentații – adică lucruri pe care ai vrea să le iei, dar de care știi că nu ai neapărat nevoie.

Soluția pe care o aplic în acest caz este să nu-mi iau coș de cumpărături la intrare. Dacă nu ai coș, nu ai cum să-l umpli cu tot felul de prostii. Simplu, nu-i așa? Teoretic metoda ar trebui să dea rezultate. Practic lucrurile stau oleacă altfel.

Așa se face că de ce mai multe ori ajung la casa de marcat cu brațele pline de produse care stau să cadă la cea mai mică adiere de vînt. Intru așadar zilele trecute în Kaufland decis să mă limitez la cele 3 lucruri de care aveam nevoie.

Pe cînd am ajuns la raionul de dulciuri aveam brațele pline. Și cum să treci prin Kaufland fără să-ți iei măcar o ciocolățică? Soluția a fost simplă. Am luat 3 batoane de cereale Nestle, le-am băgat în buzunar și am mers mai departe.

Citeşte tot articolul

Cum să bei țuică ca un sportiv adevărat

sezi-bland-si-bea-o-palincaAnte scriptum

Oamenii care țin țuica în sticle de plastic și păstrează eticheta originală sînt niște bandiți. După părerea mea ei ar trebui obligați să o dea jos prin LEGE. În felul acesta oamenii cinstiți, inocenți și modești ca mine nu ar păți ceea ce-am pățit eu.

Scriptum

Era o zi caldă de vară. Și cînd zic caldă, mă refer la zilele acelea caniculare în care soarele te trăsnește în cap de nu știi pe ce lume ești. Mă întorceam acasă transpirat și obosit după o oră de fotbal în care alergasem prin soare ca un apucat.

Tîmplele îmi pulsau ritmic un tiki-taka amețitor, gîndurile mi se amestecau în cap ca o ciorbă pregătită de o gospodină nepricepută, iar gura îmi era mai uscată ca cel mai secetos loc din cel mai arid deșert. Abia așteptam să ajung acasă unde știam că mă aștepta o sticlă de apă parțial decarbogazificată de la Tușnad.

Mă vedeam deja cum deschid frigiderul și de acolo apare ea răcoritoare ca o briză, cum i se preling mici picături de apă pe ambalaj, cum o desfac și torn în mine licoarea dătătoare de viață. Pe cînd am ajuns în fața blocului eram în stare să beau jumătate de sticlă dintr-o singură înghițitură, așa de sete îmi era.

Iată-mă în sfîrșit acasă. Descui ușa și observ sticla pe masă. Îmi trece prin cap să-l dojenesc pe colegul de apartament că uitat să o pună înapoi la rece. Mă reped în schimb spre masă, apuc sticla, o desfac și încep să beau.

Citeşte tot articolul

Cum să dormi pe canapea după ce ți-ai cumpărat saltea Dormeo

Ante scriptum

Acest articol nu e o reclamă la saltelele Dormeo, ci o pățanie care li s-a întîmplat unor prieteni de-ai mei. Aveți mai jos povestea așa cum am auzit-o plus înfloriturile bloggeristice de rigoare. Deci să purcedem la poveste că înainte mult mai este!

saltea-dormeo-canapeaPoveste

”Albule, zi-mi ce să fac că sînt disperată! Mă doare spatele și îmi stă gîtul țeapăn de zici că am înghițit o greblă. De o săptămînă încoace nimc nu-mi mai place că dorm ca pe ace. Și totul din cauza saltelei Dormeo, bat-o soarele cine-o făcut-o!

Zici să mă calmeeez? Da eu nu-s nervoooasăăă, deloooc!!! Mno, poate un pic… mai mult. Stai că mă liniștesc și-ți povestesc lucrurile de la capăt. Uf! Deci tăt năcazul o început în ziua în care am decis să schimbăm salteaua.

Ni s-o părut nouă că salteaua nostră veche e prea veche și am decis să luăm alta nouă (știu, pleonasmele astea). Am văzut oferta de la Kaufland, am strîns puncte bonus și am luat mult reclamata saltea Dormeo.

Citeşte tot articolul