Cum mi-a cusut bunica blugii tăiați de la Levi’s

jeans-rupti-blugi-taiati

O pățanie auzită la un pahar de vorbă

S-a întîmplat prin 2005. Moda jeanșilor rupți nu ajunsese încă în România, în State însă aceștia erau deja la mare căutare. În vara aceea lucrasem în New York prin programul Work and Travel și la întoarcere mi-am cumpărat cîteva perechi de blugi Levi’s care mai de care mai frecați și mai tăiați.

Cînd m-a văzut, mama și-a pus mîinile în cap. Cum să umbli îmbrăcată așa? Tata în schimb mi-a propus un business. „Fii atentă, zice. Cumpăram fiecare cîteva perechi de blugi, îi purtăm pînă-i frecăm, după care deschidem magazin de familie”.

Cele mai puternice reacții însă le-am avut din partea prietenelor. Unele spuneau că blugii rupți sînt „nașpa”, altele se rugau să facem schimb de haine (deși nu am obișnuit să fac așa ceva niciodată), iar altele pur și simplu mă urau.

Citeşte tot articolul

Caietul de franceză sau ce faci cînd te scapi și nu ai hîrtie

buda stilizata

O pățanie auzită la un pahar de vorbă

Mă întorceam de la Iași. Conduceam de cîteva ore, timp în care am oftat și suspinat de dor. Aveam o moldoveancă în dulșiele tîrg al Ieșului. Eu fiind moroșan, distanța era mare, dar încercam să ne vedem cît mai des cu putință.

Uneori mergeam eu la ea, alteori ea la mine. Ce să mai vorbim, era iubire mare între noi, iar atunci cînd iubești, restul trece pe planul doi. Uneori ignori și nevoile fiziologice. Mi-am dat seama că mă scăpam pe la jumătatea drumului.

La un moment dat m-a lovit parcă din senin senzația că dacă nu scoteam răul din mine, avea să-mi crape cevaEra din cauza berilor fără alcool pe care le băusem cu o seară înainte. Mereu pățesc asta cînd beau bere fără alcool.

Citeşte tot articolul

Sică, extratereștrii și lumina de la Orion

bec-animat

„Moldoveneee, ajută-mă că am încurcat-o!” E duminică, ora 3 dimineața. Stau pe marginea patului cu telefonul la ureche. Dacă nu v-ați dat seama, moldoveanul sînt eu, iar cel care m-a trezit din somn e Sică. Iar i s-a întîmplat ceva.

Așa e Sică – odată la cîteva luni pățește ceva. Ori își pierde actele, ori ia trenul greșit și ajunge în altă țară, ori i se strică mașina în mijlocul pustietății. Ultima dată m-a sunat din ambulanță. Venea ușor amețit de la o petrecere cu bicicleta și a încercat să urce o bordură.

Bordura a fost înaltă, iar capul lui prea moale. M-a sunat să-i aduc laptopul să nu se plictisească în spital. Sică e genul de om care atrage necazurile ca magnetul, iar atunci cînd nimerește în belea mă sună pe mine.

Citeşte tot articolul

Cum să greșești ușa la miezul nopții și să scapi nebătut

bati-la-usa-gresita

Ardelenii pot fi uneori așa de răbdători și de treabă încît stau și mă întreb cîteodată dacă nu cumva atunci cînd a împărțit răbdarea, Dumnezeu a încurcat ițele: a luat de la olteni și de la moldoveni și le-a dat ardelenilor. Să vă povestesc.

S-a întîmplat prin 2010, la prima mea delegație în Cluj cînd am fost cazat în apartamentul firmei care era undeva pe strada Pasteur și care avea o particularitate interesantă. Accesul în bloc se făcea prin două intrări: cea din față, aflată la nivelul subsolului, și cea din spate care dădea direct la parter.

Inițial am folosit intrarea din spate, că acolo m-a lăsat taxiul. Am urcat un etaj, am deschis prima ușă pe stînga, m-am cazat și hai în oraș. Care e primul lucru pe care-l faci cînd mergi în delegație? Corect, ieși în oraș cu colegii să bei banii de delegație. Zis și făcut.

Citeşte tot articolul

Uluitor: un bărbat din jud. Galați a reușit să nu facă nimic 25 ore din 24

lenes-nu-face-nimic-25-ore-din-24

Inspirat din cazul abonatului Telekom care a vorbit „nelimitat” în aceeași zi mai mult de 24 ore, un bărbat dintr-o comună din județul Galați a reușit ceea ce părea imposibil: acesta a izbutit să nu facă nimic timp de 25 ore din 24. Într-un interviu acordat imediat după ispravă, acesta a declarat următoarele.

„Această performanță este rezultatul muncii mele de o viață. Vedeți voi, eu întotdeauna am fost un melancolic și am preferat să stau în loc să fac ceva concret. Mama spunea că o să ajung om mare, poate chiar bugetar. Tata însă mă mai altoia că nu-l ajutam cu muncile cîmpului.

Citeşte tot articolul

Cînd vecinii se poartă prea frumos cu tine

Ieri dimineață mi-a bătut la ușă baba țăcănită de la parter. Cînd am zărit-o pe vizor, m-am și pregătit în gînd pentru o nouă rundă de discuții SF. Data trecută mi-a spus că din apartamentul nostru au răsunat toată noaptea sunete de magneți (dar despre asta mai pe larg în alt articol).

I-am deschis pregătit să încasez lovitura și, cînd colo, zgripțuroaica m-a salutat luminoasă ca un soare și mi-a întins o farfurie cu plăcinte aburinde după care a turuit ceva legat de faptul că „sîntem vecini și trebuie să ne înțelegem bine, că e cazul să trecem peste micile neînțelegeri pe care le-am avut”.

Citeşte tot articolul