Povestea omului alb

Vinerea trecută niște prieteni dragi mi-au făcut un cadou neobișnuit. E vorba de o carte care se numește Povestea Omului Alb ce a fost scrisă de… mine. Cărticica respectivă este de fapt o culegere și conține o selecție de articole pe care le-am scris și publicat în ultimii doi ani.

Vreau să vă zic că am citit-o pe nerăsuflate de parcă n-ar fi fost scrisă de mine, ci de un prieten vechi la care țin foarte mult. Așadar gîndurile negre ale omului alb au din acest moment o formă materială și ocupă un loc de cinste în vitra din camera mea. Sper să fie de bun augur…

Ce bine e să ai prieteni care te pot suprinde în acest fel!

Citeşte tot articolul

Cel mai prost articol pe care l-ai citit vreodată

maimuta la calculatorAcesta e un articol prost. Vă spun de la bun început, ca să nu avem după aceea discuții de genul: am intrat și eu pe blogul tău să citesc ceva interesant și am pierdut cîteva minute din viață care nu o să se mai întoarcă înapoi (de parcă ar putea să se întoarcă înainte) cu o postare care nu avea nici un Dumnezău.

Așadar, să nu ziceți că nu v-am avertizat. Poate vi se pare că glumesc? Să știți că atunci cînd vine vorba de treburi din astea, eu nu glumesc niciodată. Mai ales luni dimineața. Care sînt treburile astea serioase nici eu nu știu. Știu însă că nu glumesc cu ele niciodată. Poate doar sîmbăta și duminica. Și uneori în celelalte zile ale săptămînii. În rest – nu prea.

… dar văd că voi nu înțelegeți. Citiți în continuare? Bun, bun. Voia voastră ca la boierii cei mari. Dacă vreți să citiți – citiți. Eu n-am cum să vă opresc… și dacă tot am început cu mărturisirile, ar fi bine să fiu sincer pînă la capăt.

Așadar azi pe la 7 dimineața m-am așezat frumos în fața computerului să scriu un articol pe blog. Eram somnoros și plin de oboseală de la vremea obositoare de afară și de la weekend-ul obositor care tocmai s-a încheiat… obositor.

Citeşte tot articolul

Dineu cu proști la Teatrul din Baia Mare

Aseară am fost la teatru să mă întîlnesc cu niște proști. E vorba bineînțeles de piesa Dineu cu proști după Francis Veber care s-a jucat aseară la Teatrul Municipal Baia Mare. Subiectul vă este probabil cunoscut pentru că a fost transpus în 1999 într-un film de mare succes.

Acțiunea piesei pleacă de la ideea unui dineu organizat săptămînal de niște prieteni la care fiecare trebuie să aducă cel mai prost om pe care-l poate găsi. Respectivii candidează astfel fără să știe la titlul de cel mai prost invitat al serii.

Așadar aseară timp de 2 ore și ceva avut parte de o comedie antrenantă și savuroasă pe tema prostiei. Piesa ne servește însă și o lecție de viață prin cîteva întrebări interesante. Oare avem noi dreptul să judecăm oamenii după simple aparențe, fără să ne dăm osteneala să-i cunoaștem?

Oare este chiar așa de grav să fii credul și să spui întotdeaunace adevărul? Și pînă la urmă, cine este de fapt prostul – cel care știe să se prefacă și să se folosească de oameni pentru a obține avantaje, sau naivul care spune întotdeauna ce gîndește?

Deci dacă aveți chef să vă distrați, să vă destindeți și să rîndeți pe săturate, vă invit la o incursiune în lumea prostiei într-un spectacol viu, spumos care se bucură de o coloană sonoră superbă și de o distribuție pe măsură. Închei din nou cu același îndemn: mergeți la teatru, merită!

Citeşte tot articolul

Minifestival: teatru de revistă la Baia Mare

La începutul lunii trecute am fost să văd ”Cenușăreasa” – prima piesă a toamnei la Teatrul Municipal Baia Mare. Înainte să înceapă spectacolul, a luat cuvîntul noul director al teatrului, Claudiu Pintican, care ne-a adus la cunoștință cîteva vești legate de teatrul din Baia Mare.

În primul rînd am aflat că s-a lucrat la sala mare: s-a pus fundație nouă, pereții, luminile, instalația au fost renovate, iar recent au fost schimbate și scaunele din sală. Pe lîngă acest lucru domnul Pintican ne-a informat despre organizarea a două minifestivaluri la Teatrul din Baia Mare.

Primul din ele este un minifestival de teatru de revistă ce are loc chiar în acest weekend. În perioada 1-3 noiembrie pe scena din Baia Mare se vor juca cîteva spectacole foarte interesante ce vor avea în prim plan actori de renume.

Programul minifestivalului este următorul sursă

1 noiembrie
Ora 13.30 “Cartea Junglei” – Teatrul “Toma Caragiu” Ploieşti
Ora 19.30 “Bonsoir, Paris!” – Teatrul “Toma Caragiu” Ploieşti

2 noiembrie
Ora 18.00 Lansare şi expoziţie de carte “O Librărie de tot râsul
Ora 19.30 Premieră “Bibici şi mitici”- Secţia de Revistă a Teatrului Baia Mare

3 noiembrie
Ora 16.00 „Revista Revistelor” – Teatrul “Constantin Tănase” Bucureşti
Ora 19.30 ”Aplauze, aplauze” – Teatrul “Constantin Tănase” Bucureşti
cu Stela Popescu şi Alexandru Arşinel

Citeşte tot articolul

Scrisoare pentru F.M. Dostoievski

Scrisoare pentru F.M. DostoevskiDragă Feodor Mihailovici! Vreau să-ți mărturisesc de la bun început că îți scriu aceste rînduri într-o mare tulburare sufletească. Și asta se datorează mai multor lucruri. Am tot scris și rescris această scrisoare, m-am decis și răzgîndit de nu știu cîte ori înainte să o trimit.

În primul rînd pentru că nu ți se oferă în fiecare zi șansa ca gîndurile pe care le așterni pe foaie să fie citite de unul din cei mai mari scriitori ai lumii. Probabil că cititorii mei o să creadă că m-am țăcănit.

Dar eu știu că scrisoarea va ajunge într-un fel sau altul la tine și cred că tu mă vei înțelege. Un alt motiv al emoțiilor care mă încearcă este faptul că tocmai am terminat de citit ultimul tău roman, iar felul în care am ajuns să-l citesc are și el o poveste. Primăvara trecută am cunoscut o fată frumoasă și inteligentă.

Știu. Combinația asta aduce de obicei bătăi de cap. Așa s-a și întîmplat, dar nu asta e important, ci faptul că ea mi-a dat un sfat înainte să plece din țară. ”Citește Frații Karamazov” mi-a spus într-o seară de iunie. Nu am mai văzut-o de atunci, dar îndemnul ei mi-a rămas întipărit în minte și l-am urmat fără să știu de ce.

Știi, există unele lucruri pe care le faci pur și simplu, fără să ceri o explicație rațională. Le faci pentru că așa simți. E adevărat, citisem înainte ”Idiotul” și ”Crimă și pedeapsă” și încercasem să le pătrund cu mintea mea limitată. ”Frații Karamazov” însă a fost cu totul altceva.

Există cărți pe care le anticipezi, cărți la care le simți parfumul înaite să le citești, cărți care așteaptă cu răbdare momentul potrivit să se deschidă în fața ta curioase să te cunoască. Pentru mine ”Frații Karamazov” este o astfel de carte.

Despre acest roman s-a scris foarte mult. Au făcut-o oameni mult mai deștepți decît mine, așa că eu o să-ți spun doar ce a însemnat el pentru mine. Ai observat cu siguranță că nu am folosit pronumele de politețe. Să știi că am făcut-o cu un motiv anume.

Și acela este faptul că atunci cînd citeam ”Frații Karamazov” am avut senzația ca romanul a fost scris de un prieten, de o persoană care mă cunoaște, care m-a ascultat și care știe gîndurile ce nu mă lasă să dorm uneori în miez de noapte.

Citeşte tot articolul

Cum să-ți spargi mașina ca un boss

Erau odată ca niciodată în țara Maramureșului, că de n-ar fi, n-ar povesti nici subsemnatul pe acest blog și nici tu, dragă cititorule, n-ai fi aflat… așadar erau odată doi frați. Și erau frații aceia tare șugubeți de felul lor.

De mici copii se țineau numai de pozne și de șotii, de nu știau sărmanii părinți ce să le mai facă. Băieții erau foarte uniți și umblau mai tot timpul împreună, iar cînd venea vorba de vreun necaz oricare din ei ar fi băgat mîna și în foc pentru fratele său.

Uite așa au crescut cei doi și s-au făcut bărbați înalți ca brazii, s-au însurat cu voia Celui de sus și s-au așezat la casele lor, dar de pozne și ghidușii așa și nu s-au lăsat. De aceea le-a mers vestea pentru farsele și glumele pe care le făceau prietenilor, colegilor, rudelor și cunoscuților.

Cei doi nu ratau ocazia să rîdă pe seama cuiva nici măcar atunci cînd erau la volan. Bunăoară mergea unul din ei cu mașina și dacă vedea pe cineva cunoscut venind din direcția opusă, odată trăgea de volan în stînga. Sărmanul șofer nici nu știa ce să facă.

Unii se pierdeau cu firea și intrau prin șanțuri, pe alții îi apuca inima așa că mulți le purtau pică și îi înjurau cu blesteme străvechi pe cei doi. Și uite că într-o bună zi le-a venit rîndul și lor să o pățească.

Citeşte tot articolul