De ce nu-mi place încălzirea centralizată

pisica-pe-calorifer

În ultimii 8 ani am stat preponderent în chirie. În 90% din cazuri am avut centrală proprie și mi-a fost bine. Cu excepția cazurilor în care se defectează centrala sau îți ia eON contorul fără motiv, ești ok. Poți sta liniștit că ai căldură și apă caldă.

În Cluj stau deja în al doilea apartament cu încălzire centralizată, adică din aia de la oraș. Și nu-mi place. Pentru că simt că nu am control asupra temperaturii din locuință, că cineva decide în locul meu cînd primesc căldură și cît de fierbinte trebuie să fie apa în calorifere.

Citeşte tot articolul

Despre corupția din fotbal și calificarea naționalei la Euro 2016

Statisticile sînt precum costumele de baie: arată ce știe toată lumea, dar ascund esențialul. La fel e și cu naționala noastră de fotbal: arată bine pe hîrtie, pe teren – mai puțin. Sîntem în primele 10 naționale în clasamentul FIFA, realitatea din teren însă lasă de dorit.

Ca să citez un cunoscut: vai de curul nostru! Am reușit să ocupăm locul 2 într-o grupă accesibilă după ce am tremurat serios în mai multe rînduri. A se vedea meciul cu Finlanda de săptămîna trecută unde am egalat la limită după ce arbitrul s-a făcut că nu a văzut un penalti clar în favoarea scandinavilor.

Citeşte tot articolul

Cum să dai statul în judecată pentru drumuri proaste și să cîștigi

O femeie din județul Argeș a dat statul în judecată pentru că drumul pînă în fața casei sale este impracticabil. Și a cîștigat. Decizia instanței a fost clară: primăria trebuie să asfalteze drumul și să-i plătească 80 euro pe zi cît ar costa închirierea unei mașini de teren.

Prima mea reacție după ce am citit știrea a fost de bucurie. Uite că se mai face dreptate și în România. Nu de alta, dar ne-am săturat cu toții de drumuri proaste, de corupție și de lipsa autostrăzilor.

După care am urmărit mai atent reportajul și mi-am dat seama că lucrurile nu sînt chiar așa de simple. Ia ascultați!

Citeşte tot articolul

Am testat primul automat de vînzare a biletelor de autobuz din Cluj

Se întîmpla prin 2003. Prima mea vizită în Cluj-Napoca. Îmi amintesc de o seară rece de martie în care trebuia să iau autobusul spre gară. Țin minte că am căutat ca nebunul un chioșc de bilete deschis și, din cauză că nu am găsit, am mers cu frica în sîn tot drumul.

Din fericire nu am fost prins. Mi-a rămas însă întipărită în minte senzația aceea ciudată cînd vrei să respecți regulile și efectiv nu ai cum. Între timp s-a introdus plata prin SMS, o măsură lăudabilă, dar insuficientă totuși.

De cîte ori nu ți s-a întîmplat să rămîi fără credit pe telefon? În plus, cît de performant poate fi un sistem de transport în comun în care atunci cînd îți faci abonament, ești notat cu pixul într-un caiet? Iar dacă pierzi hîrtia, adio arme!

Citeşte tot articolul

Românii iubesc așa de tare munca încît și utilajele fug de ei

la multi ani Romania

Banc vechi de cînd lumea: în cadrul unui studiu, un român este pus într-o cameră goală cu două bile de metal. Cîteva ore mai tîrziu acesta iese cu mîinile goale și declară că o bilă s-a stricat, iar cealaltă s-a pierdut.

Credeați că nu se poate măi rău? Ei bine, firma Cala SA din Târgu Mureș, firmă specializată în foraje orizontale, a reușit să piardă o „cîrtiță” industrială. E vorba de o freză de foraj de cîteva tone ce era folosită pentru săparea gazoductului Giurgiu-Ruse, un proiect de importanță strategică ce urmează să conecteze energetic România cu Bulgaria.

Citeşte tot articolul

Cîți bani face pe zi un cerșetor în Cluj

Duminică seară, Polus Center, parcare plină. O mare de oameni mișună prin magazine. Pregătiri pentru noul an școlar. Urc în autobusul 24B să merg spre Iulius. Mă așez pe un scaun dublu, cu spatele pe direcția de mers.

În fața mea stă o femeie de vîrsta a doua. E îmbrăcată sărac, dar decent. Mi se pare foarte ciudată, dar nu-mi dau seama exact de ce. La un moment dat bagă mîna în geantă, scoate un pumn de bancnote și incepe să le aranjeze.

4 de 10 lei, 5 de 5 lei. Le împătură și le bagă înapoi în geantă. Allez hop! Uite că sînt, uite că nu-s! Urmează un teanc mare de 1 leu. Fără să vreau, o privesc cum îndreaptă meticulos fiecare bancnotă, după care le numără bolmojind sub nas.

Citeşte tot articolul