Câte ceva despre nimic

Ce-ar fi dacă n-ar fi nimic? Dacă n-ar exista nimic pe lumea asta. Oameni frumoşi la suflet, bun simţ şi umor de calitate. Dacă n-ar fi acordurile de chitară şi serile de vară în care stelele par mai aproape. Albastrul cerului reflectat în ochii tăi. Idei în care să crezi. Ce-ar fi dacă n-ar exista apusuri de soare, cărţi ce te vrăjesc şi atingeri care-ţi dau fiori?

Pâinea proaspăt scoasă din cuptor, gemul de gutui sau zilele lungi de mai. Dacă n-ar exista trecutul simplu, prezentul continuu sau viitor perfect? Speranţa. Ce-ar fi dacă ar dispărea iubirea? Ei bine… probabil că nu ar exista nici sentimentele neîmpărtăşite, găurile de ozon sau indiferenţa. Trădătorii, bătrânii abandonaţi şi gunoiul aruncat pe jos. Mârlănia, vulgaritatea şi falsele promisiuni.

Nu ar exista hoţii şi politicienii, legile proaste şi mitocănia. Copiii străzii sau violenţa în familie. Bombele atomice, singurătatea şi testele pe animale. Dacă nu ar exista nimic, absolut nimic pe lumea asta, probabil că nu ar exista cuvinte, idei materializate în zerouri şi unităţi, mese de birou improvizate şi bloguri pe care să pot posta articole fără sens. N-aş exista eu, nu ai exista nici tu – cel care citeşti acest articol. Deci hai mai bine să ne gândim, ce-ar fi, ce-am putea fi dacă ar exista totul…