Caietul de franceză sau ce faci cînd te scapi și nu ai hîrtie

buda stilizata

O pățanie auzită la un pahar de vorbă

Mă întorceam de la Iași. Conduceam de cîteva ore, timp în care am oftat și suspinat de dor. Aveam o moldoveancă în dulșiele tîrg al Ieșului. Eu fiind moroșan, distanța era mare, dar încercam să ne vedem cît mai des cu putință.

Uneori mergeam eu la ea, alteori ea la mine. Ce să mai vorbim, era iubire mare între noi, iar atunci cînd iubești, restul trece pe planul doi. Uneori ignori și nevoile fiziologice. Mi-am dat seama că mă scăpam pe la jumătatea drumului.

La un moment dat m-a lovit parcă din senin senzația că dacă nu scoteam răul din mine, avea să-mi crape cevaEra din cauza berilor fără alcool pe care le băusem cu o seară înainte. Mereu pățesc asta cînd beau bere fără alcool.

Ce-o fi fost în capul meu, nu știu. Eram așadar undeva prin Câmpulung, tocmai ieșisem din localitate. Am oprit lîngă gara CFR, am cotrobăit disperat prin torpedou. Unde era hîrtia cînd aveai nevoie de ea?

Am fugit într-un suflet la toaleta din gară. Cei care umblă cu trenul știu cum arată veceurile prin gările micuțe. Am dat năvală înăuntru încercînd să nu calc în vestigiile ante-mergătorilor mei. Nu era nici țipenie de om.

M-am uitat în jur și am observat un caiet pe caloriferul de lîngă chiuvetă. L-am înșfăcat, am intrat în cabină și am exorcizat răul care mi se aciuase în măruntaie. Foile caietului erau cam colțuroase, dar le-am smotocit bine și au mers.

Cînd am ieșit din cabină am observat un fecior care se tot învîrtea de colo-colo căutînd parcă ceva. „Aici l-am lăsat, bolmojea el în barbă. Unde dracu’ putea să dispară?! Conspectul meu de franceză. Ce mă fac, ce mă faaac?”

Am înghițit în sec. Tocmai mă ștersesem la fund cu limba franceză. Mi s-a făcut rușine. Într-un fel însă mă simțeam răzbunat pentru toate conjugările acelea ciudate pe care fusesem nevoit să le învăț în școală.

Niciodată nu mi-a plăcut franceza. Obiectiv vorbind însă situația nu era chiar așa de neagră. Folosisem doar două foi. Exact cu acest aspect mi-am și început pledoaria în fața domnului student la Litere.

După nenumărate scuze și insistențe de-ai plăti contravaloarea caietului, ne-am despărțit amici. De atunci am grijă să port întotdeauna în mașină două suluri de hîrtie igienică, pentru orice eventualitate…

P.S. Dacă v-a plăcut pățania de azi, puteți citi alta asemănătoare aici

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *