Postat de Whiteman

Moldova nu mai e demult a mea și nici a noastră…

„La mulți ani, Republica Moldova – țara mea frumoasă!” Asta obișnuiesc să-și spună basarabenii pe 27 august, ziua în care sărbătoresc obținerea independenței. Din păcate adevărul este mult mai trist.

Moldova nu mai e demult a mea și nici a noastră. Moldova e țara corupților și a oligarhilor, a hoților care o căpușează an după an. A primarilor condamnați și urmăriți de Interpol care conduc în continuare orașe fără vreo problemă și a politicienilor a căror scop sunt doar banii și puterea.

Citeşte tot articolul

Am descoperit ce ține mama în beci în sticle de coniac

Anul trecut la nuntă am avut coniac moldovenesc Călărași, din care ori am cumpărat prea mult, ori nu s-a băut așa cum am estimat. Astfel încât la finalul nunții ne-au rămas vreo 2-3 lăzi. O parte le-au luat părinții, câteva sticle am luat la Cluj.

Zilele trecute am dat peste ele în cămară. A fost acel moment în care am realizat că a trecut mai bine de 1 an de la căsătorie, iar noi încă mai avem băutură de la nuntă. Știu, suntem o rușine! Dar dacă n-ai cu cine, n-ai cu cine…

Citeşte tot articolul

Weekend-ul trecut am fost martor…

Weekend-ul trecut Cluj-Napoca a fost plin de martori: vreo 30000 – martori ai lui Iehova, restul fiind martori la un Congres Internațional al acestor martori. Hotelurile au fost pline ochi, iar orașul s-a umplut de bărbați îmbrăcați elegant și fete cu fuste lungi, purtând ecusoane pe care scria „Nu renunțăm” (n-am fost curios să întreb la ce anume nu renunță).

Citeşte tot articolul

2 femei așteptau cireada de vaci

Seară, apus de soare, peisaj rural. Două femei așteaptă cireada de vaci. În cazul în care nu ai locuit deloc la țară sau nu ești familiarizat cu rutina rurală, te vei întreba probabil: de ce așteaptă ele cireada? Și de unde vin vacile? Așa că o să-ți explic.

Timp de aproape 3 anotimpuri, gospodarii din sat adună vacile într-o cireadă și le trimit la câmp. Fiecare familie desemnează pe rând o persoană care merge la deal cu cireada și are grijă să nu se piardă vreun animal.

Citeşte tot articolul

Calul, umbra și nunta din satul vecin

De fiecare dată când merg în satul natal, mă întorc cu desaga plină de pătărănii și întâmplări amuzante. Doar la țară mai pot găsi umorul acela rustic și mustos care mă face să mă hlizesc și să apreciez oamenii simpli de la sat. Iată o întâmplare adevărată pe care am auzit-o recent.

O familie de la mine din sat a fost invitată la o nuntă în satul vecin. Fiind prinși cu munca și cu animalele din jurul casei, oamenii nu au putut merge la eveniment la ora stabilită și au întârziat. Nunta respectivă nu avea loc într-un local.

Iar întâmplarea face că sătenii mei nici nu știau exact unde locuiesc socrii mari din partea cărora primiseră invitația. Fiind întârziați, le era jenă să sune și să întrebe. În fine, după mai multe căutări, cei doi au zărit o curte mai luminată din care răzbătea muzică și au decis să se apropie și să întrebe.

Citeşte tot articolul