Postat de Whiteman

Hainele care nu sunt purtate se răzbună

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu hainele tale atunci când stau în dulap? Ce fac ele toată ziua, cu ce se ocupă, despre ce vorbesc? Cum se face că unele dispar și nu le mai găsești niciodată, iar altele pur și simplu refuză să te mai încapă dacă nu le-ai purtat timp îndelungat?

Am studiat acest fenomen îndeaproape în ultimele luni, am urmărit hainele în habitatul lor natural atunci când credeau că suntem plecați de acasă, am tras cu urechea noaptea când credeau că dormim. Am măsurat, am verificat și am ajuns la următoarea concluzie.

Hainele vorbesc, hainele au sentimente exact ca oamenii. Dacă le îmbraci – sunt fericite, dacă le ignori – suferă. Imaginează-ți că ești abandonat pe un raft sau depozitat într-o cutie luni sau chiar ani la rând. Iar apoi mutat dintr-un loc în altul fără noimă.

Ce faci? Îți spun eu: mai întâi speri, apoi suferi, iar în cele din urmă îți pregătești răzbunarea. Există o conspirație a hainelor care nu sunt purtate. Unele evadează sub pat și în mașina de spălat, după care se fac nevăzute.

Altele se răzbună. Ți s-a întâmplat vreodată să ieși din iarnă, să treci la garderoba de vară și să-ți dai seama că nu-ți mai vin hainele care înainte îți erau bune? Ei vezi, așa se răzbună hainele: te fac să crezi că te-ai îngrășat și generează sfadă în cuplu. Îți sună cunoscut dialogul de mai jos?

– Of, nu mai încap în rochia verde! Oare m-am îngrășat?

– …

– Nici blugii nu-mi mai vin! Blugii mei preferaaați! Nu pot să creeed!

– …

– Spune ceva, nu te uita!

– Dragă, ai blugii aceștia din liceu. De atunci au trecut niște ani…

– Vrei să zici că am fundul mare? Asta vrei să zici? Știam eu. ȘTIAM!

Uite așa funcționează conspirația hainelor: operează subtil, precis și lovesc acolo unde doare mai tare. Firește, cele mai răzbunătoare sunt hainele de femei: fustele, rochiile și sacourile. Dar nici hainele bărbătești nu se lasă mai prejos.

În special atunci când vine vorba despre articolele favorite care au fost date uitării: tricoul cu Bruce Lee, costumul de Spiderman sau hanoracul cu Nirvana. Cum putem lupta împotriva acestor conspirații și cum le putem contracara, despre asta vom discuta într-un alt articol.

Sursă foto

Citeşte tot articolul

Glume cu 2 bătrânei pe autobuzul 33

Stația terminus, linia 33, ora amiezii. Autobuzul se odihnește cuminte sub razele unui soare schimbător de aprilie. Mă așez în spatele unui bătrânel. Suntem doar noi 2 în tot autobuzul. Noi și ciripitul păsărilor care răzbate prin ușile deschise.

Se aude un scârțâit, apoi un oftat. La ușa din față își face apariția un bătrân înalt cu ochelari de soare. Stă câteva clipe să-și tragă răsuflarea, ochește un loc cu fața spre noi și îl ocupă cu mișcări lente și precaute.

– „Ser’us măi Iooone! Tu ești?” începe vorba noul venit.

– „Ce zici, măi Diorde?” îl întreabă tare al doilea de răsună tot autobuzul.

– „Ioi, tăt așe surd ai rămas…” mormăie pentru el Gheorghe (zis în Ardeal „Diorde”) după care se ridică și începe să se apropie încetișor de noi.

Citeşte tot articolul

Aveți grijă la ouă în Barcelona!


„Aveți grijă, duminică sunt închise magazinele în Barcelona. Să nu fiți luați prin surprindere… ca autoritățile iarna!”. Acestea erau cuvintele care îmi răsunau în minte în timp ce alergam prin Centrul Comercial Arenas de Barcelona.

Normal că nu ne-am făcut provizii, iar acum ne grăbeam să mai prindem ceva deschis, așa cum se apucă de învățat studenții pe ultima sută de metri pentru examene. Sâmbătă, aproape de ora 22 dăm năvală în supermarket.

„Cinc minuts!” ne spune în catalană o casieriță și ne arată palma cu 5 degete bârligate. Dăm din cam aprobator și ne avântăm vitejește înainte. Trecem ca o vijelie prin câteva raioane: pâine, legume, apă, cașcaval, jambon.

Citeşte tot articolul

Cum să Nu duci scaunul la medic pentru analize

Uneori sunt așa „genial” încât nici eu nu mă înțeleg pe mine însumi. Am așteptat cu atâta nerăbdare să vină primăvara, încât în ziua în care s-a încălzit cu adevărat – eu am răcit. Să aștepți să se facă +20°C ca să poți răci – ce ironie!

Inițial mi s-a părut o șagă, dar când am văzut că mă ia cu amețeli, slăbiciuni și dureri am decis să merg la medic. Doctorița m-a examinat, m-a pus să-i arăt limba și să-i spun litera „aaa” și a notat ceva cu scrisul ei neînțeles de medic.

După care m-a trimis la analize complete. Iar complete înseamnă că în dimineața din ziua respectivă nu mănânci nimic, nu bei nimic, faci pipi, faci caca și le iei cu tine la centrul medical.

Citeşte tot articolul

Concluzii la 1 an de când a fost interzis fumatul în spații publice închise

S-a împlinit 1 an de când a intrat în vigoare legea ce interzice fumatul în spații publice închise. Anul trecut pe vremea asta scriam acest articol despre primele ei efecte în Cluj. Astăzi parcă nici nu-mi vine să cred că a existat o perioadă în care se fuma în aproape toate localurile din România.

Pentru că e foarte ușor să te obișnuiești cu binele și cu o normalitate ce atunci părea un vis greu de atins. Atât de ușor încât uneori nu mai știm să apreciem ce avem: libertate, democrație  – ne place să le criticăm, dar uităm cum era când nu le aveam. Cam așa e și cu legea anti-fumat.

Citeşte tot articolul