2 zile în Lviv, Ucraina: revoluție, baricade și frig

Weekend-ul trecut am făcut o călătorie neplanificată în Lviv, capitala de vest a Ucrainei. Scopul principal al excursiei a fost acela de a experimenta pe viu o revoluție în plină desfășurare. Acest articol descrie lucrurile pe care le-am văzut în cele două zile.

Plecare neașteptată

Vineri seară, trecut de ora 5. Mă pregătesc să merg acasă de la serviciu și îmi fac planuri de weekend. Mă apelează Victor: ”e revoluție în Lviv, îmi spune el entuziasmat. Hai să mergem acolo să trăim istorie”.

Îmi ia cam 20 de minute să mă decid. ”E o nebunie, îmi spun eu în gînd, cu multe necunoscute… tocmai de aceea am să mă duc. Mai bine să-mi pară rău că am mers decît să mă întreb toată viața ce-ar fi fost dacă…”

Îl racolăm și pe Adi, un coleg de lucru cu care am mai fost la Cricova (vezi articol). O oră mai tîrziu ieșim din Baia Mare într-un Golf 3. ”Mergem la Lviv” ne spunem noi parcă încercînd să ne convingem unul pe altul că nu e o glumă.

Vama și drumul

+2°C. Vama Diakove e întunecoasă și murdară. În jurul nostru mișună oameni îmbrăcați în militar. Ne întreabă unde mergem. ”La Lviv, răspundem noi, la niște prieteni”. În cele din urmă ne lasă să trecem. Oprim la prima benzinărie.

Facem plinul, cumpărăm bere și țigări – ca tot românul. Urmează vreo 60 km de chin. Primii 25 km de la vamă sînt iadul pe pămînt. Știam că drumurile sînt proaste în Ucraina, dar nu eram pregătit pentru așa ceva.

La ficare 5 minute mă aștept să ne sară o roată sau să se desprindă o bucată de mașină. Ca o ironie a sorții Google maps ne poartă prin toate scurtăturile posibile. După o eternitate ajungem la Mukaceve unde începe un drum bunicel spre Lviv.

Ninsoare și votcă

Începem să urcăm, intrăm în munți. Temperatura scade vertiginos. În curînd nu-mi mai simt picioarele de la gleznă în jos. ”Sistemul de încălzire al mașinii nu merge aproape deloc” ne anunță Adi. ”Aham, în Lviv s-au anunțat temperaturi de -12°C”, completează Victor.

Cad primii fulgi de omăt. Ninsoarea se întețește cu fiecare kilometru parcurs. Un vînt rece și puternic încearcă să ne întoarcă din drum. Din loc în loc, observăm focuri și oameni fluturînd steagul Ucrainei.

Facem un popas cu 30 km înainte de destinație. Ne dezmorțim cu cîte o porție de votcă locală, încep să-mi simt picioarele. Mă felicit pentru faptul că vorbesc limba rusă, ucrainenii nu se prea omoară cu engleza.

Orașul care stă de veghe

-15°C. Ora 3 dimineață. Ajungem în Lviv. Parcăm mașina, ne cazăm și pornim prin oraș. Cîțiva oameni stau în piața centrală. Orașul pare adormit. Totuși o energie ciudată planează în aerul înghețat. Întrăm la Kryjivka – unul din cele mai vizitate localuri din Europa.

E amenajat sub formă de buncher de pe timpul războiului. La ușa ne oprește un bărbat îmbrăcat în haine soldățești de prin anii 1940 cu o mitralieră la gît. Ca să intri trebuie să spui răspicat ”Slava Ukraine!”

Ne trezim sîmbătă pe la amiază amețiți. Ne ia cîteva ore să ne dezmeticim. Ieșim în piață. E frig de crapă pietrele și ninge întruna. Pe Euromaidan oamenii se încălzesc cu lemne și discută pașnic.

Discuții pe Euromaidan

”Lviv-ul e capitala de vest a Ucrainei, ne explică un localnic. Vestul e preponderent pro-european. Aici nu veți vedea lupte și cocktailuri molotov”. ”Am ieșit în stradă pentru viitorul copiilor noștri, ne spune altul și pentru a-i susține pe cei care protestează în Kiev”.

”Ne-am săturat de ruși, continuă el. E nevoie de o schimbare și pentru asta vom merge pînă la capat!”

Părăsim Euromaidanul și ne îndreptăm spre primărie. Pe drum îmi răsare în cale un chitarist care cîntă bine de tot. Cînt și eu cu el după care îi dau cîteva grivne. Un om care cîntă pe ninsoare la -15 °C merită toată admirația.

Primăria și baricadele

În fața primăriei se înalță un perimetru de baricade care blochează intrarea. Tineri de toate vîrstele participă la consolidarea pereților. Se aud cîtece și scandări.

Reușim să intrăm. Telefonul mi se blochează la fiecare cîteva minute din cauza frigului pătrunzător. Ne încălzim în jurul focului.

”Localnicii au luat cu asalt primăria și au forțat demisia guvernatorului” ne explică cineva. Cîțiva membri ai trupelor guvernamentale Berkut și-au dat demisia”. La intrare în primărie sînt arborate 3 steaguri: steagul Ucrainei, al UE și steagul UPA (Armata de Rezistență).

Intrăm în primărie, rămîn surprins de cît de bine sînt organizate lucrurile. ”Oamenii aceștia au foc prin vene”, îmi trece prin cap. Pe tot parcursul serii și a nopții vizităm diferite localuri, întîlnim oameni cu care discutăm.

Le explic că eu sînt din Basarabia și că noi sîntem oarecum în aceeași situație. Oamenii par accesibili și nu strîmbă din nas cînd aud că venim din România. ”Atîta timp cît ai venit cu gînduri bune, ești binevenit la noi” ne spun cei din Lviv între două halbe de bere locală.

Drumul înapoi

Cît timp am stat în Lviv a nins fără întrerupere așa că am găsit mașină acoperită cu zăpadă. La întoarcere urmăm un traseu mai scurt și mai accesibil. Vameșii ne iau la întrebări legate de oraș și de revoluție. Preferăm să nu le dăm prea multe detalii.

În momentul în care revenim pe drumurile românești am impresia că am ajuns într-un rai rutier cu drumuri ca-n poveste. O să vi se pară ciudat, dar drumurile din România sînt bune, mai ales cînd pui lucrurile în perspectivă.

Ajung acasă obosit, dar plin de energie și-mi promit să revin la Lviv pentru o vizită mai temeinică. Sper să o pot realiza cît mai curînd posibil.